The criminal

43. Victimă sau vânător?

               Sunetul ploii îmi dădea o stare de moleșeală așa că m-am lăsat în voia acesteia și am adormit puțin pe fotoliul din sufragerie, deși în casă era o forfotă continuă, agenții vorbeau și investigau totul. Simțeam privirea cuiva asupra mea dar nu am deschis ochii. Orice ar fi fost, putea aștepta acum. Tot ce voiam era să se șteargă ziua asta și cele de dinainte. Aș fi luat-o de la zero chiar și fără să-mi știu numele. Dar știți cum se zice, atunci când treci prin iad, continuă să mergi.

                Agenții l-au dus pe Derek la secție și pe Shane nu l-au lăsat să-l întâlnească fiindcă s-ar fi produs un incident și mai grav. Nu-i auzisem vocea și bănuiam că încă nu i-au dat voie nici în casă. Îmi simțeam sufletul adormit, ca și cum nu mai eram în stare să simt ceva și era ciudat fiindcă mă așteptam să fiu încă speriată și supărată probabil. De ce? Pentru că nu l-aș fi crezut în stare să-mi facă asta. Să fie atât de agresiv cu mine chiar și fizic.

               - E doar vina ta! Tu ai insistat să fie ea omul de bază și pentru asta uite ce s-a întâmplat! Nenorocitul ăla a ajuns să o abuzeze în așa hal! Urlă Shane, acuzându-l pe Michael, mai mult ca sigur.

               - Știu, bine?! Știu și îmi pare rău!

               - Da, pe naiba! Ar fi trebuit să-l arestăm din momentul în care a făcut primul pas greșit! Niciodată nu a fost de încredere!

               - Zici asta pentru că l-a ales pe el în locul tău! Protestă Michael.

               - Poftim?! râse Shane, amar. Da, amice, poate că a ales omul nepotrivit, dar asta nu înseamnă că eu eram varianta mai bună.

             Cel mai probabil, cineva făcuse semn spre mine și au crezut că dorm, așa că strigătele au încetat brusc. Nu am mai adormit, știind că va trebui să mă trezesc curând pentru a le spune ce am aflat. Era esențial ca ei să știe pentru că aveam nevoie de toate piesele acestui puzzle.

                - De ce crezi că l-a ales pe el? A întrebat Shane, încet.

            Se aflau în bucătărie cred, pentru că-i auzeam destul de bine, mai ales că încetase și gălăgia din casă.

               - Pentru că a prostit-o cu toate minciunile și a profitat de sentimentele ei. Știa că nu se mai îndrăgostise așa de cineva și i-a fost foarte ușor să o manipuleze. La un moment dat, cred că a prins și el sentimente pentru ea. Poate că a existat ceva real pentru o perioadă. Scurtă, aș zice.

                - Și apoi? Ce s-a schimbat?

                - Apoi iubirea lui s-a transformat în obsesie. Dar pentru că nu s-a săturat încă de ea, nu a respins-o.

                - Ce vrei să spui cu asta?

                 - Ce-i prea mult strică, zise Michael. Chiar și prea multă iubire se poate transforma în ceva otrăvitor.

            Shane pufni și pentru un moment, nimeni nu a mai scos un sunet.

                 - Și ea? Crezi că mai simțea ceva pentru el? Sparse el din nou liniștea.

                 - Evident că nu. După ce a văzut dovezile, s-a schimbat total. Îi era scârbă să-l atingă. Nu știu cum l-a mai putut suporta lângă ea... A fost doar vina mea că am lăsat-o. Amalia nici nu mă va ierta pentru asta, spuse Michael, amar.

                  - Serena a acceptat. De ce? Întrebă Shane, sec.

                  - Nu știu. Pentru că nu s-a rezolvat nimic. Încă nu știm cine i-a ucis părinții, dar cu siguranță are legătură cu el. Poate de aceea...