The bad boy and the depressed girl

Chapter six

Damien: Văd că deja te-ai obișnuit cu noi. Poate mai rămâi pe aici. a spus Damien intrând în cameră.

Eu: Poate… am murmurat zâmbindu-mi in oglindă.

Damien: Unde mergi de aici? a întrebat.

Eu: Mai întâi merg acasă să-mi iau cărțile apoi merg la Mathias să-mi iau banii. După îmi voi plăti chiria și toate celelalte. Și apoi merg la școală. Sau merg maine. Mai bine merg mâine și așa nu mi-am făcut temele. Of frate cât de ocupată voi fi. exclam exasperată.

Damien: Te duc eu. Și așa nu am ce face astăzi. In plus, abia aștept să văd ce fața va face Mathias când mă va vedea cu tine. a spus trăgând niște haine pe el.

Am râs. Era o minte tare diabolică trebuia să recunosc.

*******

Doamna Lidia s-a uitat la mine din cap până în picioare. Am încercat să nu-l înjur pe Damien care se uita prin dulapurile mele și nici pe Matt care îmi rotea lenjeria între degete. M-am uitat la Lidia zâmbindu-i.

Lidia: Banii! a spus prefăcându-se că nu-i observă pe cei doi.

Damien: Știi ce? Mai bine te muți la noi. Nu-mi place aici. a spus el serios.

Am înghițit în sec. M-am mai uitat o dată la ei. Am apucat peria de oar de pe scaun și i-am aruncat-o in cap lui Mathias. Acesta a lăsat jos lenjeria din mâna și a înjurat violent. M-am întors spre Lidia din nou care părea puțin stupefiată.

Eu: Revenind. Voiam să spun că…

Lidia: Nu ai ce cauta aici cu sălbaticii ăștia. a spus întrerupându-mă.

Matt: Sălbaticii ăștia au un nume doamnă. a spus el venind langa mine.

Lidia: Roxanne?

Eu: El e Mathias Hale. Și el e Damien Marcos. am spus simplu.

Fata Lidiei s-a albit apoi s-a îngălbenit puțin.

Lidia: Acel Marcos? a întrebat bâlbâită.

Damien: Da, Doamnă. Acel Marcos. Acum dacă sunteți drăguță nu sunați la poliție altfel iese urât. i-a zâmbit el mieros.

Ea și-a scăpat telefonul din mâna.

Lidia: Roxanne, ai două ore sa dispari de aici. Nu numai eu v-am văzut. Pleacă. Nu ești în siguranță aici. a spus punându-și mâinile pe umerii mei.

Eu: Lidia? întreb încet.

Lidia: Pleacă, Roxanne. Nu trebuie să plătești nimic. Doar pleacă. Poate ca eu nu voi suna la politie, dar dacă altcineva îi recunoaște sunteți duși pe apa sâmbetei. Pleacă. Și nu te uita înapoi. a spus serioasă.

S-a întors spre Damien.

Lidia: Ai grijă de sora mea. a spus înainte să plece.

Nu am stat sa pun întrebări și m-am apucat sa strâng de pe jos hainele. Nu înțelegeam nimic din comportamentul doamnei Lidia. Am o toate cărțile în ghiozdan. Majoritatea erau deja la școală deci nu era o problemă. M-am ridicat uitându-mă după ceva in care să-mi pun hainele. Mă învârteam de nebună când Mathias m-a prins de încheieturi și m-a făcut să încremenesc.

Eu: Dă-mi drumul! am spus încet.

El s-a uitat la mine rece. Am simțit cum sângele îmi îngheța. O mână de a lui a alunecat pe talia mea și m-a tras mai aproape. Cealaltă mână și-a pus-o pe obrazul meu. Mi-a mângâiat pielea cu degetul mare. L-am apucat de tricou și l-am tras mai aproape. Era o nebunie ce făceam, dar el scotea tot ce e mai rău din mine. Parfumul lui îmi inundă nările făcându-mă euforică. A înghițit în sec studiindu-mi gesturile cu atenție. M-am ridicat încet pe vârfuri și i-am atins buzele cu ale mele.