𝐷𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑑𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑛𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼 (boyxboy)

XVI.

Următoarea zi- Seara

Robert învârte paharul de alcool apoi îi aruncă o privire scurta lui Thomas.

-Sunt confuz.zice puștiul si își ridică capul de pe bar fiind amețit

-Atunci mai ai nevoie de un pahar.rade Robert si îl pasează pe cel pe care il avea in mână

Puștiul îl ia si se uită atent la el. Se aflau într-un bar, unul aglomerat. La TV era un meci important între Minnesota Vikings si Cleveland Browns, dar pentru ei lucrul ăsta era irelevant. Erau izolați de marii suporteri care s-au adunat în acel bar, erau pierduti in propriile pahare de alcool. Deși avea multe la bord, Robert încă avea o stare normală. După toată presiunea de la facultate și alte nimicuri care s-au petrecut a acceptat oferta lui Thomas de a ieși. Știa că are de gând să pună în plan ceea ce i-a spus ieri. Nu il deranja, oricum avea să ajungă în starea asta si de unul singur daca Thomas nu se oferea. Îi întâlnește ochii albaștrii privindu-l de ceva timp.

-Încă nu mi-a trecut.spune și învârte paharul gol de pe bar

-Atunci?

-Acum suntem prieteni?

-Poate?

Puștiul își pune iar capul pe masă și oftează adânc. Voia răspunsuri concrete, Robert doar îi zăpăcea mintea. Băuse mult, însă nu era cuprins de aceeași stare ciudată ca atunci si amândoi puteau vedea asta. Acum era mult mai lipsit de energie si starea lui nu era tocmai cea mai bună. Aude cum un alt pahar este pus pe tejghea si barmanul toarnă alcool pana la jumătate. Mai poate duce atatea? Simtea ca avea să dea pe afara numai privindu-l cum il dă pe gât la sec. Il tranteste pe bar apoi se strâmbă si isi scutură capul făcându-l pe Thomas să zâmbească.

-Te-am bătut.spune apoi lovește paharul cu degetul mijlociu și ajunge lângă celelalte goale de pe masă

-Asta înseamnă ceva?mormăie si isi sprijină capul în palmă

-Da.zice si se ridică. Înseamnă ca esti un puști și nu poți contesta asta!

Avea de gând să se revolte însă vede ca Thomas pleacă așa că il urmează spre ieșire. Trece prin mijlocul mulțimii exact în momentul în care echipa dă un gol si toata lumea se ridică în picioare țipând si aclamând în urechile lui Thomas. Încearcă să se strecoare cat mai repede de acolo însă se rătăcește mai mult printre oameni si îl ia durerea de cap. Se lovește de un umărul cuiva, mormăie "scuze" după care dă să plece însă persoana a cărui chip nu l-a văzut îl trage după el.

-Nu! Lasă-mă!strigă și încearcă continuu să scape, dar degetele străinului erau încleștate pe încheietura sa

Unde e Robert? Reușește să își smulgă mâna din strânsoare doar în momentul în care ajunge afară.

-Te zbați mai rau ca un pește pe uscat.zice "străinul" care nu era tocmai cine credea el

-Am băut prea mult.spune apoi își freacă ochii

Începea să aibă halucinații? Robert îl privește pe puști apoi o ia înainte pe alee sperând că nu va trebui să îl tragă iar după el. Se uita peste umăr și îl observă cativa pasi mai in spate. O noapte destul de plăcută, gândi privind stelele de pe cer. Ploaia părăsise New York-ul pentru o perioadă. Fenomenul era normal pentru luna noiembrie, dar Robert se mulțumea mai mult fără. Rărise puțin pașii doar pentru ca Thomas să ajungă în dreptul lui.