Blonda a zis că o caute momentul potrivit să ii spună? Cat timp crede poate să ii duca de nas pe amândoi?

-Intră, Bella!

-Sunt în regulă aici.zise fata apărând în tocul ușii de la camera lor. Nu vreau să deranjez.

Robert o privește cu o sprânceană ridicată, iar ea zâmbește apoi îl ignoră. Nu îi venea să creadă cât de falsă putea să fie tipa asta. Si lumea se mai întreabă de ce nu are o relație? Sau de ce cea mai lungă relație a lui a durat 10 ore? Dacă nu ar fi problema cu familia lui stupidă, cu siguranță tot ar fi deschis ochii si ar fi vazut cum își bat oamenii joc până si de persoanele bune din lumea asta.

Câteva zile mai târziu

Se afla in institut, aveau un nou cadavru.

-Ce părere ai, domnule Barrow?întreabă dr. Barton

De data asta aveau doar scheletul, oasele au fost curățate si acum se aflau pe masa metalică.

-Am observat multiple fracturi.zise si se întoarse spre cadavru. Unele arată că s-au vindecat, de cel putin doi ani. Iar unele sunt recente, din momentul decesului. Însă fractura de pe ulna dreaptă s-a întâmplat cu câteva zile mai devreme.spuse luând osul si arătându-i-l

-Bun.zise analizând cu o lupă. Cu ce crezi ca se ocupa victima?

Avea in fața lui oasele ei, nu un întreg portofoliu cu activități posibile. Se uită la doctor, iar aceasta il privea serioasă.

-După înălțime as spune că juca baschet.spuse nesigur

-Foarte bine, domnule Barrow.

Începea să o deteste. Nu pentru ca il privea de parca e un nimeni, ci pentru ca ii spunea numele în fiecare dialog. Măcar asta era ultima lui zi la institut, pe săptămâna asta. Câteva ore mai târziu și-a terminat treaba si a plecat acasă. Într-un fel ii era dor de Austin si laboratorul lui mic. Poate ca ar fi câștigat doar jumătate din cat are de la Whipple ca stagiar, dar Austin nu il privea de parcă nu știa nimic. Ajunse în cameră și Thomas tresări speriat.

-Omule!

-Dacă ai lua pauze de mâncare si somn, nu ai mai fi așa ușor de speriat. Te transformi într-un zombie!

-E ultimul tablou! Trebuie să îl termin!

Bella nu i-a spus, si continuă să se vadă cu Lance. Robert îi vedea mereu împreună cand ieșea să ia cina la Missa. Începuse să devină prea mult. Se simțea vinovat ca nu ii spuse lui Thomas din prima zi, acum ca se afla la ultimul tablou maine ar urma să cumpere acel inel nenorocit. Stia ca nu e treaba lui, dar... deja era implicat. Si tot ce a vrut a fost un an liniștit în care se putea concentra doar pe cariera lui!

-Poate astepta pana mâine.zise Robert apoi își lasă geanta jos

-Da, dar vreau ca maine sa il livrez si să îmi iau banii! Apoi inelul și curând e ziua ei și...

-Ce faci diseară?il întrerupe imediat

-Termin ăsta.zise confuz

𝐷𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑑𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑛𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼 (boyxboy)Where stories live. Discover now