Si ma uit pe geam observand oamenii care trec. Vad sute de fete zilnic. Sute de zambete. Sute de suflete. As vrea sa le stiu povestea. Mereu ma intreb ce este cu ei. Cum sunt ei ca oameni. Sunt miliarde de povesti pe care as vrea sa le aud. Ma fascineaza. Mereu mi-am dorit sa cunosc cati mai multi oameni. Nu pentru popularitate, ci doar pentru a le auzi povestile. Cateodata cand stau in tren imi place sa imi imaginez o poveste pentru fiecare persoana. Dar urmeaza si consecinte. Mintea imi este inundata de intrebari care incep sa ma framante. "Oare se gandeste cineva la ce ma gandesc eu? Oare simte cineva asta? Oare se intreaba cineva vreodata de mine? Am reusit sa intrig pe cineva doar cu simpla mea prezenta?" Si nu stiu, nu-mi primesc raspunsurile. Ma macina o perioada dar dupa imi trece. Cred ca asta e frumusetea vietii. M-as plictisii si as fi seaca daca nu as face asta. Eu nu pot sa nu traiesc in povesti. Pentru mine lumea nu ar fi posibila daca nu as avea capacitatea sa-mi imaginez. Timpul ar trece greu si m-ar presa la nesfarsit. Eu am nevoie sa ma hranesc cu povesti. Stiti am vorbit numai despre mine. Voi ce ziceti? Care e povestea voastra? Voi fara ce nu ati putea vorbii? Umpleti-ma de cultura si sentimente.
CITEȘTI
In contrast cu sufletul
SpiritualFiecare capitol isi are propria poveste. Pe langa acele discutii profunde se vor strecura si cateva povestioare pentru relaxarea gandurilor. Intrebarile ce nu va dau pace in miezul noptii vor fii ideile principale ale "contrastelor" mele.
