Stateam pe scaunul din lemn, frumos sculptat. Farfuria de ceramica avea un trandafir negru pictat pe marginile sale. In mijloc era un singur ochi. Genele erau atat de lungi si negre. Culoarea albastra era conturata profund de pupila dilatata. Acel ochi drogat imi cotrobaia in suflet. Am trantit pe farfurie 3 bucati de carne de pasare. Am luat loc pe scaun si am inceput cu lacomie sa ma infrupt. In timp ce sugeam maduva din oase ca si cand ar fii fost cel mai mare deliciu pe care papilele mele le gusta, am realizat. Am realizat cu cata rautate si nepasare muscam din acele bucati. Nu ma gandeam ca au fost in viata. Ca au avut suflet. Poate in viata urmatoare voi fii o pasare si voi ajunge pe o farfurie. Continuam sa musc brutal. Gandul ma facea sa o savurez mai mult. Ma simteam ca o monstrozituate. Nu mi pasa. Nu pe mine ma durea. Acel gust de carne frageda in sange propriu ma facea o bestie. O bestie care parca ar fii vrut poate sa guste mai mult. Ar fii vrut sa guste sufletele. Sa le devoreze. Dar nu poate asa ca se multumeste cu bucati macre si oase. Poate va invatat cum sa devoreze. Pana atunci va continua sa traiasca intr-o nepasare continuua.
CITEȘTI
In contrast cu sufletul
SpiritualFiecare capitol isi are propria poveste. Pe langa acele discutii profunde se vor strecura si cateva povestioare pentru relaxarea gandurilor. Intrebarile ce nu va dau pace in miezul noptii vor fii ideile principale ale "contrastelor" mele.
