Crimă contra cronometru

9. Evadarea

                      Gardienii verificau celulele si numarau detinutele, cum era procedeul , iar totul trebuia sa fie in regula, caci altfel se dadea alarma. Erika si Amina erau in celula, asteptand sa fie verificate. Amandoua aveau ganduri diferite, Amina se gandea doar la faptul cum ar putea sa elimine cateva delicvente, iar Erika se gandea destul de bine la cum sa faca sa ajunga la cabinetul medical. Iar deja stia cum , exact cum scria in bilet. Dar oare cine ii trimisese biletul? Cine era acea persoana care o urmarea si vroia sa o ajute, tocmai pe ea? Nu stia, dar macar avea un ajutor. Asta conta,nu?

                    Unul din gardieni veni si in celula lor, le verifica de arme letale si daca erau amandoua, dupa care inchise celula si pleca mai departe. Amina nu stia planul Erikai, iar ea nu se putea hotari daca sa-i spuna sau nu. Daca ar fi implicato si pe ea, ar fi fost mai complicat, cu mult mai complicat. Asa ca hotarî sa nu-i spuna deocamdata, pana va afla si ea mai multe. Amina se puse in pat, aprinzandu-si o mica lanterna si incepand din nou sa citeasca. Citea Codul lui Da Vinci si parea mult mai concentrata de carte decat de ceea ce se intampla in jurul ei. Asa ca Erika incepu sa-si puna planul in aplicare. Se prefacu ca lesina dintr-o data, cazand moale pe podeaua rece si incercand sa stea cat mai nemiscata. O auzi pe Amina dand alarma si rasufla usurata cand gardienii o ridicasera sa o duca la cabinet, intrebandu-se toti ce avea. Pana si Amina avea dubii. 

                     Odata ajunsa la cabinet, au puso pe un pat, dupa care au asteptat sa vina asistenta, lasando singura cu ea. Nu stia ce sa mai faca acum , tipul acela care i-a trimis scrisoarea nu i-a spus la ce sa se astepte mai departe. Era total dezorientata. Asistenta se invartea prin camera, neatingandu-se de ea. Dar apoi, o simti venind aproape de ea si punand mana pe umarul ei, dupa care se apleca si ii sopti la ureche:

                               - Poti deschide ochii acum, ei au plecat. Spuse ea. 

                           Erika deschise brusc ochii si o privi pe asistenta, ramanand cu gura cascata. Clipi de cateva ori, ca sa vada mai bine si ca sa nu o insele privirea. Cum se putea asa ceva? 

                               - Tu ce cauti aici? O intreba ea, mirata. 

                               - Ti-am spus ca o sa te scot, Erika. Spuse ea, zambindu-i slab. 

                               - Dar cum ai ajuns aici? Cum ai intrat?

                               - Aveau nevoie de personal, asa ca a fost mai simplu decat am crezut. Intinde-te. Ii ceru ea, iar Erika se conforma. 

                             Monica lua de pe masa o seringa cu un lichid transparent in ea si se indrepta spre Erika. Aceasta se trase in spate, dar Monica puse o mana pe umarul ei linistind-o si soptindu-i:

                               - Stai calma, sunt doar vitamine, trebuie sa fac asta ca sa para cat mai real. Spuse ea, iar Erika o lasa sa infiga acul in mana ei.

                                 - Ce facem mai departe? Sopti Erika. 

                                 - O sa le spun ca ai nevoie de asistenta toata noaptea, dar trebuie sa te prefaci ca vomiti si ca ti-e rau. 

                            Si facu intocmai. Se prefacu ca vomita , in timp ce Monica iesi din cabinet pe hol, ca sa vorbeasca cu gardienii. Vitaminele isi faceau efectul caci se simtea tot mai bine, deloc rau si se pare ca planul mergea. Monica nu ii daduse prea multe informatii cu privire la ce avea sa se astepte in continuare, dar Erika stia ca putea avea incredere in ea. Totodata, era o prietena de-a lui Michael, nu? Avea sa o scoata de aici si asta conta. Ea vroia doar sa iasa si sa se razbune pe Jared. Sa-l faca sa sufere, la fel cum a suferit ea.