Fantezie, dragoste, acțiune
Acesta carte e povestea unei fete ce a pierdut totul, dar care învață să renască din propria cenușă. E o poveste despre trădare, dragoste, despre... cum să fii om într-o lume magică. Este despre alegeri care pot influ...
Ups! Tento obrázek porušuje naše pokyny k obsahu. Před publikováním ho, prosím, buď odstraň, nebo nahraď jiným.
Pentru Anonim 19. Mereu ai crezut în mine.
Hei dragilor! Cei de la Media sunt Emma și băiatul misterios, după cum cred că ați ghicit. Vă aștept cu voturi, comentarii și fallow uri. XOXOXO
— Haide, Emma, o să întârzii! mi-a spus mama enervată.
Mi-am băgat capul sub pernă, nevoind să mă trezesc.
Chiar nu aveam chef să-mi țină mama o predică. Aceasta bătu din pantof nervoasă.
— Calmează-te, i-am spus cu fața băgată în pernă. Mai sunt două ore până începe școala.
Mama scoase un oftat, părăsind camera.
Deși știam că are dreptate, eu chiar aveam nevoie de somn.
Astăzi nu îmi mai apăruse în vise niciun băiat, femeie sau monstru.
În sfârșit eram odihnită, după două luni de nesomn, coșmaruri și monștri.
M-am uitat cu coada ochiului la telefon. 6:00.
Ah, o uram pe mama, orașul ăsta tâmpit, și mai ales pe noua mea școală.
În sfârșit am spus-o. Astăzi urma să merg la noul meu liceu: Academia Brown, un loc plin de snobi răzgâiați.
Nu mă înțelegeți greșit. Știam mai bine decât oricine cum e sistemul privat. Eu însumi avusesem parte de el de la grădiniță, dar liceul ăsta era regele liceelor private.
Îmi dădusem seama de asta doar din filmul de prezentare și scurtul rezumat al mamei. Cursurile începeau la ora nouă, dar mama, ca o snoabă ce era, mă trezise la șase dimineața.
M-am uitat din nou la telefon. La dracu! Era opt. Tirada mamei și somnul mă costaseră două ore.
M-am dat jos din pat, împiedicându-mă în propriile mele picioare. Rahat. M-am îmbrăcat repede cu niște blugi si o cămașă.
Am părăsit repede camera. O fi fost mama snoabă, dar eu chiar nu voiam să întârzii.
M-am uitat în geantă. Manuale, caiete, pixuri, cartea pe care o citeam acum. Toate erau la locul lor.
M-am uitat în jos. La dracu, era cât pe ce să plec desculță. M-am întors în dressing, nervoasă la culme. Numai mie putea să mi se întâmple așa ceva în prima zi de școală. Am coborât din nou scările, de data asta pregătită pentru coșmarul ce se va numi școală.
Acum câteva luni aș fi fost încântată să merg la școală. Doar eram ditamai tocilara. Însă acum, tot ce voiam era să mă întind în pat și să nu mă mai gândesc la nimic. Voiam doar să fiu eu și oceanul nesfârșit de durere ce era sufletul meu.
