Între abis şi paradis

41. Baby come home

- Ce e? A întrebat-o el îngrijorat apropiindu-se de ea.

- Nu am nimic! Nu mă atinge!

- Ţi-e rău?

- Am spus că nu am nimic la naiba! Doar pleacă şi lasă-mă în pace. S-a aşezat pe scaun tremurând.

- Nu. A spus el ferm.

Ea şi-a ridicat privirea bolnăvicioasă spre el.

- Mai îndrăzneşti să...?

- Ştiu. Ştiu ce am făcut, şi nu ai idee cât am regretat asta şi încă o mai regret, dar Anastasia... noi nu eram un cuplu propriu-zis atunci. S-a aşezat pe scaun lângă ea luând-o de mână. Eu... lucrurile s-au schimbat. Nu credeam că vor lua o astfel de întorsătură. Nu am... nu aveam de unde să ştiu că... ne vom îndrăgosti unul de altul şi...

Ea l-a privit înţelegător. Poate că era adevărat, dar asta nu o făcea s-o doară mai puţin. Richard o înșelase, cu Gloria. Asta nu era ceva ce poate fi iertat sau uitat așa de ușor.

- Pleacă şi uită de mine. A spus ea rar, privindu-l în ochi, nu am de gând să iert aşa ceva. S-au privit preț de câteva secunde tăcuți. Vreau să divorţăm.

A privit-o stupefiat așteptând să vadă un zâmbet din partea ei. Aştepta să îi spună că e o glumă. 

- Glumeşti, nu? A spus el zâmbind.

Expresia ei nu s-a schimbat. O Doamne, ea chiar voia asta! Ea chiar vorbea serios și acum nimic nu mai putea fi tratat ca o glumă. Era cazul să acţioneze dacă nu voia să își piardă și a doua oară iubirea vieții.

- E clar că eşti bolnavă fiindcă nu ştii ce vorbeşti.

- Sunt foarte coerentă Richard. Şi m-ai auzit bine, vreau să divorţăm.

Începea să îşi piardă răbdarea. Asta nu avea să se întâmple, cel puţin nu acum. O idee strălucită îi venise în minte. Nu tocmai foarte ortodoxă, dar scopul scuză mijloacele.

- Mă tem ca asta nu e posibil.

- Ba da este, a insistat ea caustic.

- Anastasia, a spus el ridicându-se în picioare, văd că nu vrei să pricepi. Chiar nu se poate. Ai semnat un contract, suntem căsătoriţi 5 ani, nu poţi să divorţezi de mine. Înţelegi?

Ea l-a privit cu ochii mari. Se pare că nici el nu glumea.

- În plus un avocat te-ar costa mult prea mult. Şi ca să îţi amintesc, tu mi-ai transferat absolut toţi banii proveniţi din moştenirea bunicului în contul meu. Iar un proces ar dura ani de zile, te-ar costa mulţi bani, ar trebui să pleci de acasă şi ştiu că ţi-ai dat ultimii bani din salariu ca să plăteşti datoriile lăsate de George ca să îţi poţi lua casa înapoi. În plus, Anastasia dacă vreau pot să mă asigur că nu vei fi în stare să îţi găseşti un loc de muncă nici în cel mai jalnic bar din New York.

Cruzimea de care el dădea dovadă era dureroasă.

-  Asta nu poate fi adevărat! A spus ea punându-şi mâinile în cap.

- Ba da se poate. Dacă nu vrei să vi de bunăvoie vii cu forţa. Tu alegi.

- Nu... a spus ea, nu mă poţi obliga să fac asta.

- Pot şi am s-o fac. Eşti a mea!

- Visezi! Mai degrabă stau pe străzi şi mor de foame decât să mă întorc la tine, a spus ea plângând de-a binelea.

Refuzul ei continuu îl rănea. Şi ştia că şi decizia lui o va răni. Dar era asul din mânecă şi ultima lui şansă.

- Atunci putem rezolva şi asta. Dacă nu respecţi clauzele contractului intri la închisoare Anastasia. Iar în contract este speculat faptul că trebuie să stai alături de mine şi să îţi îndeplineşti datoriile de soţie, la fel cum şi eu trebuie să stau lângă tine şi să îmi îndeplinesc datoriile de soţ. Ce ai de spus?