Nu.
Nu.
Nu.
- Domnişoară Carol? Domnişoară Carol! A muştruluit-o preotul.
- Poftim? A întrebat ea scoasa din transă. Chicote se auzeau din spatele lor.
- De bună voie şi nesilită de nimeni îl luaţi în căsătorie pe cetăţeanul Richard Edinson? A repetat maestrul de ceremonii.
"Nu, nu vreau!" Îi ţipa conştiinţa. "Nu face asta, e o greşeală."
- Da. A spus cu voce stinsă. Îl iau.
- În sfârşit a mea!
L-a privit pe monstrul care urma să îi fie soţ. Nu semăna deloc cu Richard. Sub toate aceste haine se afla un suflet stricat. Un om rău, mincinos şi fără scrupule.
Nu putea sta aici. A luat unul din sfeşnicele care ţineau lumânările de pe masă şi l-a aruncat spre el. El a căzut, ea a fugit. După nici doi paşi s-a trezit în faţa casei. Marie îi deschise uşa şi o întâmpină cu drag.
- Mamă! Mamă! S-a aruncat în braţele protectoare ale mamei ei.
- Anastasia! A spus ea fericită.
Uşa de la intrare s-a închis trântindu-se.
- Ce cauţi aici târâtură?! A strigat bărbatul cu ochii plini de furie. S-a desprins doar o secundă din braţele mamei sale, iar aceasta s-a risipit ca o umbră.
- Mamă nu!
Cureaua lui George îi atârna desfăcută la pantaloni.
- De ce nu eşti la nuntă? A întrebat el grav.
- Eu doar am... Nu mă voi căsători cu el. Nu pot.
- Nu eşti bună de nimic!
Catarama curelei a lovit-o aprig peste faţă şi a trimis-o la pământ. Au urmat nenumărate lovituri peste spate, pe picioare şi câteva pe mâini. Nu a ţipat. Nu a mai fost în stare. Rochia de mireasă era jerpelită şi îmbibată în sânge. George şi-a terminat treaba şi a mers să culeagă o sticlă de băutură. S-a întors într-o clipită. A băut o gură şi a vărsat jumătate de sticlă pe rănile ei. O ardeau toate şi a strigat. A strigat cu toată puterea pe care o mai avea, chiar dacă totul se auzea ca o şoaptă stinsă.
- Nu uita Anastasia, să nu spui la nimeni.
O ardea tot corpul. Două braţe puternice au ridicat-o de jos. Sufletul ei? Era doar sufletul ei şi acesta era un înger? Căci se simţea incredibil de uşoară. Nu mai simţea nimic. A întredeschis ochii şi tot ce a văzut a fost... Richard.
Richard?!
- Richard! A spus ea uşurată, deshizând ochii şi cuprinzându-l pe bărbat într-o îmbrăţişare.
- Ţipai. A spus el înfăşurându-şi mâinile în jurul taliei ei, ca s-o asigure că totul e în regulă.
- Cred că... cred că am visat. Îmi pare rău. Te-am trezit? A întrebat îndepărtându-se din îmbrăţişare.
- Nu am prea putut să dorm oricum.
- Oh, cât e ceasul? Mâna ei a trecut prin păr pentru a aşeza câteva şuviţe rebele.
- Şase patruzeci şi trei. Zborul nostru e abia la nouă poţi să te mai odihneşti câteva minute.
- Nu cred că mai pot să dorm.
CITEȘTI
Între abis şi paradis
Ficțiune generalăTu ce ţi-ai dorit la 16 ani? O petrecere frumoasă de ziua ta, alături de prieteni şi familie? Bani ca să îţi cumperi câte haine vrei? Ciocolată şi un iubit drăguţ care să te răsfeţe? Nu şi Anastasia. Singurul lucru pe care şi-l doreşte este să iasă...
