Îndrăgostită de cel mai bun prieten?

Dator cu o inghetata

Terminam de mâncat apoi plecam spre școala. Am pierdut autobuzul așa ca am fost nevoiți sa mergem pe jos.Timp de câteva minute, nu am scos niciunul niciun cuvant, așa ca hotărăsc sa sparg gheata.
"Și...cum a fost in Italia?" Îl întreb pentru a face conversatie.
"Mi a plăcut super mult. Eu și Justin (fratele lui) am vizitat o grămada de locuri, nu ne am plictisit deloc. Eu am întâlnit o fata..."
In momentul ăla am simțit cel mai aiurea sentiment posibil.Nu voiam sa mai continui subiectul asta însă curiozitatea ma macina.
"Si...prieteni sau ceva mai mult?" Nu eram pregătită sa aud răspunsul asta. Dacă erau prieteni îmi era teama sa nu fie mai apropiați decât sunt eu cu el, dacă erau iubiți...
"Iubiți. Dar ne am despărțit, nu era bine sa ținem relația la distanță" Spune pe un ton trist, și îmi dai seama ca lui chiar i-a plăcut fata asta.
"Și mie, fiiind prietena ta cea mai buna, de ce nu mi ai spus? Parca ne spuneam totul. Asta înseamnă ca nu ma consideri prietena ta cea mai.." Încerc sa termin proporția însă el ma oprește.
"Nu spune asta! Te rog...doar ca am zis sa nu vorbim despre ceva ce oricum nu era de lunga durata. Am zis ca e mai bine sa vorbim despre alte lucruri. Oricum stiam care era răspunsul tău..."
"Și care ma rog era?" Spun asta mai tare decât ma așteptam.
"Nu te enerva degeaba. Îmi ziceai sa nu investesc sentimente intr-o relație ce oricum nu avea final fericit. Mi ai fi vrut binele, însă trebuie cu toții sa încercam și lucruri mai puțin bune. Nu ai idee cât de amuzante erau conversațiile noastre, eu știind jumătate de italiana, ea jumate de engleză." Imi spune și ma mai calmez puțin.
"Îmi imaginez. Dar ce nu înțeleg...tu credeai ca eu nu as fu de acord cu relația ta? Și dacă nu as fi fost chiar ai fi ținut cont de părerea mea și m ai fi ascultat?
"Da, mereu te ascult!" Apoi ma ia de mâna.
"Dar trebuie sa faci și ce simți tu, poate eu greșesc. Dar promite mi ca nu o sa îmi mai ascunzi nimic de acum incolo?"
"Promit." Și îmi oferă iar zâmbetul lui superb.
"Bine, după ore îmi ești dator cu o înghețată!" Și fac fata mea de cățelus.
"Cu vanilie și fructe de pădure?"
"Cât de bine ma cunosti."
Intram la ore și ne punem in aceeași banca. El își face deja prieteni, însă eu nu. Nu cunosc pe nimeni și îmi e greu sa încep o conversatie. Profesorii ni se prezintă rând pe rând apoi suntem liberi sa plecam. Eu și Noah mergem sa mâncam înghețată pe care mi a promis-o.Dupa ce mâncam înghețată el se oferă sa ma conducă pana acasă.
"Mulțumesc mult ca m ai adus." Ii spun iar acesta ma pupa pe obraz și pleacă. Simt ca zbor, pur și simplu simt ca zbor. M-a mai pupat de zeci de mii de ori pe obraz, dar acum simt ceva diferit. Țopăi de fericire. El se întoarce și ca sa nu para ciudat ii fac cu mâna apoi intru in casa. Ma apuc sa fac ceva de mancare pana vine tata de la serviciu. Caut prin frigider și fac niște paste. După ce termin ma uit la serial. După 2 ep ma plictisesc așa ca ma gandesc ca lucrez la cântec. Deocamdată nu am inspirația necesară pentru a lucra la el așa ca ma gandesc sa scriu altul...despre Noah.Sincer, nici eu nu stiu ce simt. Doar ca orice as simți, nu contează. Nu pot pierde prietenia mea cu el.Scriu câteva versuri apoi îl aud pe tata ca a venit.
"Buna tata. Cum a fost la serviciu?" Îl întreb.
"Bine. Tu ce ai făcut la școala? Cum a fost prima zi?Ti ai făcut prieteni noi?"Ma întreabă însă nu pot decât sa ii răspund și eu tot cu același răspuns ca și el.
"Bine." Pentru ca nu mi am făcut niciun prieten, in schimb Noah și a făcut și din afara clasei deja.Vazand ca nu mai spun nimic terminam amândoi de mâncat și mergem in camerele noastre. Eu mai stau puțin pe telefon apoi adorm.