Jurnalul carantinei

1 aprilie

   Deși ar trebui să fie ziua farselor, cred ca până acum tot anul 2020 e o farsă.

   Inițial m-am trezit la 8:30, dar acest ,,inițial" nu exista, pentru mine, pe deplin. În fine, ideea e că m-am trezit propriu zis la 12, ca probabil price ființă umană care e în carantină.

   Mama era la servici, nimic ieșit din comun. M-am apucat de făcut niște proiecte pentru școală, dar în următoarele minute m-am enervat din cauza faptului că nu îmi ieșea cum voiam eu, bineînțeles. Mă rog, mi- continuat munca până ce a ieșit ceva respectabil, dar după m-a durut capul înfiorător. Mai apoi mi-am făcut filmarea pentru română, tot un fel de proiect..
 
   Mama a venit acasă, așa că am stat cu ea și cu sora mea și cam atât...

   După am făcut un duș și am citit, nimic prea ieșit din comun. Am decis după să continui serialul de care abia mă apucasem: Teen wolf. De asemenea, acesta e primul și probabil ultimul serial cu n sezoane la care mă uit: nu sunt o mare fană Netflix, dar acest serial îmi place destul de mult.

   Apoi m-am recules din cauza virusului... Adică nu vreau să pierd pe nimeni din nou, dar nici cei la care țin nu vreau să simtă durerea pierderii unei persoane. Problema este că dorința mea este destul de greu de împlinit, chiar spre imposibil.

  După acest moment, cum spuneam, m-am uitat la serial și după m-am culcat pentru că cearcănele mele în ultimul hal de mov cereau asta.