Malkins

Capitolul 19

— Apreciez mult ca ai vrut si inca vrei sa ma vezi fericita, e placut sa stiu ca iti doresti sa-mi fie bine. Vreau aceleasi lucruri pentru tine.

Acum o privesc si vad cum lacrimile i s-au adunat in ochi si nu ma pot abtine sa nu zâmbesc.  E mult prea sensibila, e exact opusul meu.

—Cred ca o sa incep sa plang!imi spune, iar eu rad.

—Cred ca mi-am dat seama deja!

Isi trage nasul, isi sterge ochii si-mi zâmbește.

—Nici nu eram suparata pe tine!imi marturiseste. Ma surprinde, dar nu mai spun nimic.

Telefonul meu vibreaza de mai multe ori pe masa si amandoua ne uitam la el.

—Ridica-l si raspunde-i cred ca e disperat deja!

***

Astept sa termine si restul echipei turele ca antrenorul sa anunte sfarsitul antrenamentului.

Stiu ca Malkins e afara asteptandu-ma asa cum a facut pe fiecare zi.
Vine ma ia de la antrenament, pierdem vremea, apoi ma lasa in fata usii urandu-mi noapte buna.

—Hei, frumoaso!imi spune si ma saruta pe frunte.

Ii zambesc si-l iau de mana. Nu l-am vazut deloc toata ziua si aveam impresia ca o sa mor daca nu-l vedeam acum.

—Cum a fost antrenamentul?
Mergem spre dormitoare in timp ce el lovește pietricele cu varful bocancilor ca un copil mic.

—La fel ca restul, ii raspund ridicand din umeri.

As vrea sa-i spun ca weekendul asta o sa avem primul nostru meci, mi-as dori sa-l chem, dar Malkins nu pare genul iubitului care vine sa-si sutina iubita la competitiile sportive.
Nu-l vad stand alaturi de restul baietilor in tribune urmarind meciul si incurajandu-ma.

Un fior ma face sa tremur cand imi amintesc cum ma privea stand pe acoperis la unul din antrenamentele mele. Eram atat de constienta de prezenta lui acolo. Ii simteam ochii cum imi urmaresc fiecare miscare, iar asta era si un chin si o placere.

As vrea ca fiecare antrenament sa fie asa. Cu Malkins uitandu-se la mine.

—La ce te gandesti?

Ma uit in ochii lui si nu pot sa-mi dau seama de unde stie mereu cand ma gandesc la ceva sau nu.

—La tine.

Face doi pasi gresiti si se impiedica. Incep sa rad cand injura.

—Vrei sa te invat sa mergi, iubitule?il intreb cand reusesc sa ma opresc din ras.

Expira zgomotos si pot sa-mi dau seama ca incearca sa se controleze.

—Stiu sa merg, doar ca...

—Nu se vede!il anunt eu.

—Fi-ti-ar dracii tai, Sage! E vina ta ca ma iei prin surprindere cu sinceritatea.

Rad mai tare in timp ce el doar sta acolo si ma priveste.

—Ai terminat? Da? Minunat! Sa ne continuam drumul.

Ma apuca de mana si incepe sa ma tarasca pana in fata usii.

Nu am idee cum am reusit sa nu ma impiedic, tinand cont ca are picioarele imense, iar eu nu reusesc sa-mi mentin echilibrul nici cand stau pe loc.

—Multumesc ca m-ai tarat pana in camera!ii spun si ma intind sa-l sarut.

—O meritai si mai vreau sa raman!spune in timp ce-mi ia cheile din mana si intra in camera.

Oook, nu ma asteptam la asta. Il privesc cum se arunca in patul in care a dormit cand era beat. Ii multumesc zeitatii ca nu am colega de camera in astfel de momente.

—Bun, tu stai acolo in timp ce eu, ma duc sa fac un dus. O sa ma întorc rapid. Bine?

Da din cap ca nu, iar eu imi dau ochii peste cap.

—Ba da, Malkins. Eu imi fac dus si tu ma astepti sau pleci, ridic din umeri si incerc sa par indiferenta.

Ma priveste incruntat si se ridica, dintr-un pas ajungand sa stea in fata mea.

—Ma dai cumva afara?ma intreaba in soapta, privindu-ma in ochi.

Fara sa gandesc dau din cap ca nu si inghit in sec. E incredibil de frumos si simt cum organele mele uita sa mai functioneze atunci cand el vorbeste in soapta.

E muzica pentru urechi.

—Perfect pentru ca urmeaza sa ai parte de cel mai bun dus din viata ta!