Sfânta Vineri

Necunoscutul

După câteva minute de șoc și gânduri ciudate mi-am revenit în simțuri. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să văd unde mă aflu. Nu-mi mai amintesc cum am intrat aici, și nici nu mai contează, pentru că eu am un singur gând, cum să ies din conac. Mă aflam într-un living, ciudat amenajat, cu un gust al artei și orientării în spațiu unic. Primele lucruri pe care le zărești imediat cum pasesti in camera sunt rafturile cu cărți care înconjoară un șemineu imens care deasupra lui stătea falnic un cap de cal cu niște coarne de cerb foarte ramificate. Deși fără suflet umbra lui creau, ochi care nu te scăpau din vedere. Podeaua era din stejar și scârțâia cu orice pas neglijent.
Un candelabru imens atârnă deasupra capului meu, de parcă simțeam ca o să cadă în fiecare moment la cât de învechit era. Tavanul era plin de pete galbene si verzui, ca o pădure ce trece spre toamnă. Colțurile sunt completate cu pânze de păianjen și cu bucăți de var care atârnă suspendate în aer. Tapetul se observa degradat de timp, culoarea crem se transformase într-un gălbenuș cu nuanțe de roșu și verde.
Este o sală spațioasă, care avea legată de ea mai multe camere și o scară ce duce la etaj.
Am înaintat pășind greu și apăsat, dorind ca podeaua sa nu scoată prea multe sunete. M-am învârtit de câteva ori și m-am gandit la cele două pagini.  Dupa vre-o trei ture am decis să mă opresc în fața șemineului. În dreptul lui erau două fotolii masive din piele, cam bătătorită dupa trecerea timpului, si alături era o măsuță înaltă ce ținea o tavă cu un ceainic și alte două ceșcuțe. Am trecut peste ele și am observat înrămate o mulțime de poze. Era ca un album de familie,afișat pentru public. Mâna le-a luat fără ezitare și le-am apropiat pentru a vedea mai bine. Am apucat o poză de familie, doi adulții și doi copii îmbrăcați frumos care zâmbeau iar entuziasmul se citea pe fața lor, deoarece vor avea pentru totdeauna momentul încremenit în timp pe o hârtie. Deși în poză copiii erau fericiți părinți lor afișau un zâmbet fals, de parcă știau ca va fi ultimul pentru ei.