O familie necunoscută

14

M.S:- Hey, Jin
Intreb eu dându-mi seama că băiatul răspunsese apelului.

Jin: Da...

M.S:- Ce faci în seara asta?

Jin:- Complicată întrebare, eu mă gândeam să dorm... și același lucru ți-l sugerez și ție.

M.S:- Eii.. hai... nu fi așa...

Jin: Dar ce planuri aveți domnișoară My So?

M.S: Vreau să ies...

Jin: Păi ieși..

M.S: Nu, adică.... vreau să ies, să ies. Ști ce zic?

Jin: Păi ieși să ieși atunci...

M.S: Eu vreau să spun că aș merge undeva în seara asta dar nu am unde...

Jin: Yup, am înțeles... te duc eu undeva.

M.S: Serios? Unde?

Jin: Surpriză. Tu doar îmbracăte drăguț și așteaptă-mă afară.

M.S: Mersiii, închid... pa!

Spun eu închizând repede apelul pentru a nu-i da timp băiatului să se răzgândească.

Următoarele lucruri pe care le făceam includeau: machiaj, păr, parfum... De astea

După puțin timp de la finisarea aspectului meu, ajunge și Jin care după ce parchează mașina în față, o salută pe mama și plecăm.

M.S: Șii, unde mergem?

Întreb eu entuziasmată băiatul aflat la volan.

Jin: Încă e surpriză...

Spune acesta încet continuându-și drumul.

M.S: Ok... Dar au mâncare bună?

M.S: Sau mai important, muzica e bună?

Întreb eu gândindu-mă cum aș putea face să abandonez în funcție de răspunsul lui Jin.

Însă acesta se comportă de parca nici nu m-ar fi auzit.

În scurt timp ajungem în fața unei biblioteci.
Chiar nu mă așteptam la asta...

M.S: Uhuu!

Spun eu lipsită de entuziasm coborând din mașină.

M.S: Ce căutăm aici?

Întreb deja super plictisită de acel loc.

Jin: Cum adică? Te-am scos undeva...

Spune Jin râzând împingîndu-mă înăuntru eu lăsându-mă cu greu...

M.S: Chiar nu vreau să stăm aici, e plictisitor.

Spun eu lăsându-mă împinsă de către Jin înăuntru.

Jin: Păi unde credeai că mergem?

M.S: Nu știu, la club... sau undeva să ne distrăm... Aici e plictisitor.

Spun eu mormăind înaintând alături de băiat.

După câteva ore lungi și plictisitoare în care ori am dormit, ori am râs de ce fețe au unii în cărți, Jin a terminat de citit minunatul său roman.

M.S: Era și timpul... plecăm?

Întreb eu complet plictisită privind băiatul rugător.

Jin: Dacă asta vrei...

Răsuflu scurt ușurată la auzul cuvintelor de aur pe care le spusese Jin și ies din biblioteca alături de el.

Mă uit două secunde în spre clădire examinând programul.

Jin: Ce s-a întâmplat? Vrei înapoi?

Întreabă amuzat băiatul de lângă mine, neștiind încotro mă uit.

M.S: Nu, Dar cât stă deschis locul ăsta infernal?

Întreb deja deranjată, continuând să merg gol..

Jin: Cred că are programul mai lung decât cluburile tale.

Spune Jin râzând singur de propria sa glumă.

M.S: Ha ha...

Răspund eu sec luând un taxi până acasă, având să închei ziua în acest mod.