BROTHERS

2

Atentie! acest capitol este scris la calculator , s-ar putea sa gasiti greseli . Multumesc!

Brenda pov.

Ma trezesc obosita ,dovada ca aseara m-am culcat tarziu. Analizez locul unde ma aflu ,dandu-mi seama ca sunt in casa acelui "strain".Urasc din toata inima mea locul asta ,asta doar din cauza mamei.

Imi las gandurile pe alta data, oftand zgomotos.Ma ridic in fund , observand cum usa se deschide.

-Brendy ,draga, hai la masa !Spune mama cu zambetul pe buze .

-Nu mi-e foame , lasa-ma.Mint eu.

-De ce te comporti asa cu mine ?! Ce ti-am facut ?!

-Mi-e nu mi-ai facut nimic, dat nu pot accepta ca l-ai lasat pe tata pentru un strain!

-BRENDA!Sa nu cumva sa mai spui asta niciodata!

-Altfel ce ?

-Altfel..

-O sa ma abandonezi si pe mine ?Stai inistita ,pot pleca fara sa-mi zici tu !

Ma ridic ,trecand pe langa ea si nemai-lasan-o sa zica ceva .

-Brenda! O aud strigand, dar nu ma mai chinui sa-i raspund ,find deja la parter unde Aiden si Luis se uitau la mine confuz.

-Ce s-a întâmplat? Intreaba Luis.

Îi arunc o privire de "ce te interesează?" mai apoi uitându-mă la Aiden care refuza sa mănânce din pastele făcute de mama. Îl inteleg, suntem in aceeasi situație până la urmă.
Coboară și Mama de la etaj, uitându-se la mine dezamăgită.

-Luis, trebuie să vorbim și să clarificam ceva cu copii ăștia.

-Sunt de acord, chiar trebuie.

-Ce să clarificati?! Nu-i de-ajuns ca ne-ați distrus viața?! Se revoltă Aiden.

-Aiden! Țipă Luis la el.

-Nu tată! Nu o să-mi cer scuze, mereu mi-am cerut scuze chiar dacă nu eu eram vinovatul, gata, S-a terminat!

Se ridică nervos și urca către camera lui.

-Stai ,așteaptă-ma! Strig după el.

Îl urmez în camera lui,lăsându-i pe cei doi adulți cu ochii în soare.

Decid să sparg linistea din cauza tensiunii dintre noi.

-Ia-mă cu tine, Aiden.

-Ce? Întreabă confuz blondul.

-Uite, probabil nu trebuia să fac asta dar te-am auzit din greșeală aseară când vorbeai la telefon.  Spunea-i ca  vei fugi de aici în seara asta.

- Uite ce e, nu mai este cale de întoarcere din asta, trebuie să fii decisă.

-Sunt. Nu am dormit toată noaptea doar pentru a mă gândi. Deci, mă iei?

-Uite..

-Stiu ca probabil mă urăști, dar asta e singura mea rugăminte.Te rog.

Acesta ofteaza, până la urmă acceptând.

-Dar va trebui să asculti de mine, ok?

Dau din cap aprobator, îmbrățișându-l strâns.

-Multumesc! Spun zâmbind.

Acesta imi zambeste si el, uitându-ne unul la altul pentru câteva secunde. Abia acum observ ce ochi frumosi are.

458 cuvinte
All the love! 🍯🍪