Participarea reprezentativei de fotbal a României la CM din Mexic 1970 a fost întoarsă pe toate fețele de iubitorii fotbalului din țara noastră. Evident, cel mai dezbătut subiect a fost legat de nefolosirea celui mai bun jucător al momentului în nici una din cele trei partide. Disputa Angelo Niculescu -Gicu Dobrin a fost comentată și super comentată. Taberele pro-Angelo sau pro-Dobrin sunt deja stabilite și se confruntă și azi.
Azi vom povesti un eveniment inedit, care a avut loc înainte de ultima partidă din grupă: Brazilia - Romania. Ca să înțelegem povestea, trebuie să parcurgem, pentru cei mai tineri dintre cititori, sistemul de desfășurare a turneului final la acea vreme. Erau prezente în Mexic 16 echipe, repartizate în 4 grupe. Se calificau primele două echipe din fiecare grupă, deci 8. Urmau, în sistem eliminatoriu, sferturi de finală, semifinale și finală. După cum se știe, tricolorii nu au fost foarte norocoși la tragrea la sorți. Adversarele lor au fost: Brazilia (dublă campionă mondială la acel moment și favorita turneului), Anglia (campioana mondială en-titre), Cehoslovacia (finalista din 1962). Lucrurile nu arătau bine pentru fotbaliștii noștri. Erau practic niște necunoscuți. Nu mai participasem la un Campionat Mondial din 1938. Eram neica nimeni. Mai făcusem ceva pe la olimpiade...
Partida cu brazilienii era a treia și ultima din grupa. De aceea, toată lumea făcea calcule și socoteli. Noi o furasem de la englezi (0-1) și îi altoisem pe cehoslovaci (2-1). Brazilienii aveau două victorii: 4-1 cu Cehoslovacia și 1-0 cu Anglia. Englezii, după cum reiese din datele de mai sus aveau tot două puncte, ca și noi: o victorie și o înfrângere. Cehoslvacia, două infrangeri.
1. Brazilia 2 2 0 0 5-1 4p
2. Romania 2 1 0 1 2-2 2p
3. Anglia 2 1 0 1 2-2 2p
4. Cehoslovacia 2 0 0 2 2-6 0p
Eram pe locul 2 pentru că al doilea criteriu de departajare era numărul de goluri marcate. Deci, după două etape "eram în cărți". Eram pe loc de calificare în sferturi. Am fi dat piept cu Germania de Vest în sferturi.
Urma ultima etapă cu:
Brazilia -România
Anglia -Cehoslovacia
Teoretic, toată lumea avea șanse. Chiar și cehoslovacii. Un 2-0 cu Anglia, coroborat cu înfrângerea României, i-ar fi adus pe locul 2. Egaluri în ambele meciuri ne-ar fi adus pe noi în sferturi. Cineva s-ar putea gândi că brazilienii ne-ar fi putut favoriza, fiind interesați ca Anglia, campiona mondială en-titre, să nu meargă mai dreptate. S-ar fi putut întâlni în finală. Și ce? aș zice eu. Îi mai bătuseră și în grupe. Pe piciorul celălalat al competiției (adică nu pe ramura Braziliei) se mai găseau Italia, Germania de Vest și Uruguay. Erau niște adversari la fel de incomozi. Nu cred că brazilienii se gândeau să ne trimită pe noi în sferturi. Eram outsideri și nimeni nu aveau de gând să le facă viața ușoară vest-germanilor sau italienilor.
Fel de fel de calcule....
Să mergem cu povestea noastră atunci, în acea vară fierbinte mexicană a lui 1970. Ne ajută nea Vanea, maestrul Ioan Chirilă, prezent la eveniment:
"Cel mai volubil ziarist francez de la Guadalajara, domnul Eugene Denise de la France Presse, mă întâmpină cu "El Diario" în mână. Pe prima pagina, sus, în stânga, o mare caricatură, care înfățișează un defileu. Jos, în fundul defileului, un jucător cehoslovac. Sus, la marginea prăpastiei, trioul care încă mai luptă. Pe platou, un jucător brazilian trage cu o frânghie un alpinist englez care e gata să se prăbușească în prăpastie. Cam la jumătatea frânghiei, un român cu o pereche de foarfece în mâini, se pregătește să taie frânghia care îl susține pe englez." (Ioan Chirilă -Mexico 70)
El Diario surprinsese bine poziția celor patru echipe din grupa de la Guadalajara. Brazilienii aveau tot interesul să arunce Anglia pe celălalalt picior al sferturilor, în care se mai aflau Germania de Vest și Italia. Din piciorul Mexic (gazdă), Italia, RFG, Anglia nu putea păși în finală decât o echipă obosită. Brazilia avea să dea piept cu Peru și, apoi, cu învingătoarea dintre URSS și Uruguay. Calcule simple. Și, totuși, exista un dar...
Acesta era legat de români. Pentru români partida cu Brazilia era de totul sau nimic. Înfrângerea îi trimitea acasă. Egalul, îi putea duce în sferturi. Deci, trebuiau să lupte. Să lupte cu îndârjire. Iar această îndârjire se putea transforma în accidentări pentru echipa sud-americană. Dinu și Dumitru puteau face victime în naționala cariocas.
Un alt aspect care trebuie menționat este că, spre deosebire de azi, ultimele două meciuri din grupă nu se jucau simultan. România -Brazilia era programat pe 10 iunie, în timp ce Anglia - Cehoslovacia urma să se desfășoare a doua zi.
Povestește Angelo Niculescu, în cartea sa, Corabia cu 11 pasageri:
"Impresarul brazilian Zacour (cel care se ocupa de turneele sud-americane ale naționalei noastre) apare pe neașteptate în tabăra noastră. Nu știm dacă este trimis de cineva sau o face din proprie inițiativă. Dar el pledează cu ardoare pentru "fair play"...
- Brazilia merge spre titlu, spune el. Nu trebuie să se joace prea tare. Și așa avem destule accidentări în echipă, nu ne convine să ne trezim cu încă o serie de jucători aruncați pe tușă.
Zâmbește și apoi încheie:
- Trebuie să jucăm mai liniștit, mai moale, să fie fericită toată lumea, și noi, și voi...
Replica noastră este tranșantă:
- Domnule Zacour, noi o să ne jucăm șansa noastră cinstit, fără nici un fel de menajamente. Desigur că am dori un rezultat bun, dar acest lucuru nu-l pot decide decât jucătorii noștri , pe teren. În ceea ce privește băieții voștri, n-aveți nici o grijă. Noi n-am venit aici la "vânătoare de picioare", ci ca să ne apărăm corect șansele și onoarea sportivă."
Asta ne povestește nea Angelo, Dumnezeu să-l ierte! Nu știe dacă dialogul deschis de impresarul brazilian fusese o inițiativă privată sau o inițiativă a brazilienilor.
A doua zi, Zagalo trimite în teren cea mai puternică echipă a Braziliei. Lipsește doar Rivelinho. Tridentul din atac e prezent: Jairzinho- Tostao -Pele. E clar. Brazilienii nu se vor mulțumi doar cu primul loc (1 p le-ar ajunge). Vor să-i lase acasă pe români.
Povestea meciului o știm cu toții. A fost spusă de mai mult de o mie de ori. Jairzinho și Pele făcuseră deja 2-0 în minutul 22. S-a terminat 3-2, 2-1 la pauză. Pentru ei a mai marcat odată Pele (min.66). Pentru noi, Dumitrache (min 34) și Dembrovschi (min.83). În afara primelor 21 de minute n-am avut nicodată punctul în buzunar. Am tot alergat după egalare...
Multe regrete nu am avut și nici astăzi nu le avem. Oricum, a doua zi, Anglia a învins Cehoslovacia cu 1-0, ca să ne ia regretul punctului pe care nu am reușit să-l smulgem Braziliei. Dacă e să avem un regret, acela este punctul pierdut în primul meci, 0-1 cu Anglia. Acela ne-ar fi putut duce în sferturi...
