Am scăpat o scânteie de nu știu ce,
Am scăpat o scânteie de timp la tine in pahar,
Am scăpat o scânteie din mine in grădina ta cu trandafiri,
Am scăpat o scânteie din sufletul meu la tine in viața,
Am scăpat un sărut de adio pe fruntea ta neștiind ca vom dezlănțui nemurirea și umanitatatea in chipuri de ieri și de azi...
Și ne-am înălțat spre cer lăsând aripile de inger sa ne învăluie in nemurirea cerului,
Și ne-am deschis aripile uriașe neștiind ca vom deveni dumnezei antagonici
Și ne-am lăsat duși de forte nebănuite printre norii pufoși și îngerii stupefiati de a ta frumusețe.
Pe altarul zeului suprem stătea un potir cu vin, iar eu timid ti -am pictat buzele in rosu aprins punând timpul in cutia imobilitatii,
Dar Dumnezeu aștepta tăcut pe tronul de lumina sa ne ascultele doleanțele,
Aștepta zâmbind cald și patern.
Un foc străin ne îmbracă ,trupurile umane, ducându-ne spre eșafodul judecatii ce avea sa ne transforme in doua suflete străine ce s-au întâlnit cândva pe peronul adolescentei haine și copilărești...
Un foc străin ne-a adus din nou pe meleagurile copilăriei,
Un foc străin ne-a impulsionat sa ne jucam de a iubirea ca doi copii nevinovați,
Un foc străin a început sa ne roadă,transformându-ne in scântei de timp pe meleagurile neștiute ale universului,
Un foc străin mi te-a cuibărit in suflet pentru totdeauna,
Un foc străin, izvor de iubire pentru tine
Vino de ma iubește in tăcerea ta ,
Vino de ma iubeste in indiferenta ta ,
Vino de ma imbratiseaza ca sa nu mai hoinăresc in mii de bucăți căutându-te acolo unde timpul nu mai moare,
Vino de ma iubește când timpul nu va mai fi indurator cu noi,
Vino de ma iubește ca un tot și ca un banal!
