Daughter of terror

Prolog

Inca imi aduc aminte prima mea crima. La varsta de 14 ani stiam deja cum sa omor o persoana, cum sa fac crima perfecta insa nu am stiut niciodata in ce ma bagam. Am facut-o de placere, nu pot sa spun ca simt nevoia sa ucid dar imi place sa simt acel lichid format dintr-o combinatie intre apa, plasma si hematii.

Sangele, m-a fascinat inca de cand eram mica si mi-am vazut propria mama cum isi rupe pielea si carnea cu mainele goale. Inca iimi aduc aminte acel moment cu exactitate, vizualizez acele imagini din nou si din nou; mainile ei deja pline de zgarieturi infingandu-se in carnea de pe antebratul ei. Sangele incepea sa tasneasca in timp ce tesutul pielii era sfasiat. Nu am inteles niciodata cum a fost posibil sfasierea pielii ei cand mama mea avea unghile mereu smulse din carne de proprii ei dinti. Ai crede ca as ajunge ca ea dar, nu am fost niciodata o fana a auto-mutilarii. Se zice ca un copil repeta ceea ce vede la parinti sau la persoanele apropiate. Poate nebunia mamei mele a fost transmisa gresit si de aceea nu mi s-a aplicat aceasta asa zisa „regula".

Insa acel moment a fost unul decisiv pe mine, e ca si cum ceva s-a rupt in creierul meu.

Dupa acea intamplare am devenit din ce in ce mai fascinata de sange si corpul uman si am incercat sa aflu cat mai mult despre ele.

Dupa ce mama mea a murit si am fost dusa in orfelinat am inteles ca trebuie sa fiu pe placul tuturor pentru a ma adopta o familie. De fiecare data cand venea o familie incercam sa fac tot ce imi statea in putinta sa fiu adopta si nici nu a trecut mult pana cand am fost adoptata.

La varsta de 14 ani am făcut prima mea victima. Era un băiat din clasa mea, nu il uram, nu il iubeam, nu simțeam nimic pentru el. Din acest motiv nu-mi aduc aminte numele lui, cred ca il chema Liam dar nu sunt sigura. Sunt destul de sigura ca încă mai am ziarul in care crima mea a fost descrisă păstrându-l ca un trofeu. Am crezut ca ar fi fost mai greu sa fiu prinsă dacă nu as fi avut nici o legătura de prietenie sau vreo disputa cu victima mea. L-am urmărit indeaproape si nu mi-a fost prea greu, incepeam la aceleasi ore si terminam aproape la aceleasi ore. Am fost atenta la el, i-am invatat programul, rutele pe care le lua in drumul lui spre casa. Desigur am avut grija sa nu fiu vazuta de camerele de luat vederi stand in puncte moarte. Nu-mi reușea mereu așa ca uneori ma lăsam văzută. Am avut norocul ca in apropierea casei lui sa fie o cafenea asa ca puteam sa ma opresc acolo. Am fost foarte atenta cunoscand gravitatea situatiei. Daca era preluat cazul mortii lui de CIA, FBI sau alte organizatii asemanatoare as fi ajuns la o școala de corecție apoi la închisoare astfel stricându-mi orice șansa sa merg la o facultate buna. Aceste frici m-au făcut sa intru in panica, incepusem sa imi aduc mereu haine de schimb la mine. Iar in pauze imi schimbam hainele cu un hanorac, uneori doar punându-l pe deasupra nevrând sa-l ratez. Imi umpleam blugii cu vata ca sa nu-mi fie recunoscuta silueta. Apoi am gasit noaptea perfecta, totul era pregatit, panza cu cloroform pentru adormirea lui si locul in care aveam de gand sa il torturez. Desigur fiecare obiect pe care aveam de când sa-l folosesc pentru tortura era cumparat de pe piața neagră sau furat indentitatea mea rămânând ascunsa. Totuși poliția ar putea caută proveniența obiectelor iar eu as fi putut fi descoperită. De aceea am plătit diferite persoane sa-mi fie curieri aducandu-mi uneltele necesare, identitatea rămânând anonima pentru amândoi.

Ziua cea mare a venit, in sfarsit puteam sa vad din nou acel lichid minunat. Il adormisem cu o batista din panza cu cloroform, cliseic, stiu, dar pe atunci nu m-am putut gândi la alt mod. L-am tarat pana la un depozit ce se afla in apropierea drumului de la scoala spre casa lui. Purtam manusi, avand astfel grija sa nu las nici o amprenta pe cutitele ce aveam de gand sa le las aici. Eram precauta nevrând ca armele sa fie găsite in posesia mea. Aveam un strat dublu de haine pentru a putea scapa cat mai repede de hainele pătate de sânge in caz ca politia ar fi ajuns.