Viteza ucide

Visul

Este ora 1 noaptea. eu, ca de obicei, stau in pat si ma uit la ecranul telefonului, neavand somn. Asteptam sa fiu furat de somn si vise care credeam ca nu vor mai bate la usa mea. La un moment dat am ajuns sa fiu transpus in acelasi cosmar infiorator de care nu mai am scapare. De fiecare data cand incercam sa adorm, ma bantuiau in gand acele actiuni... acele momente sfasietoare. Eu impreuna cu cel mai bun prieten si iubitele noastre iesisem la o plimbare cu motocicletele. baieti fiind bineinteles ca ne distram prin viteza si aceleram din in ce in ce mai tare si agresiv in ciuda tipetelor de spaima pe care fetele le faceau. La o curba din neatentie ne-am trezit cu o masina ce ne-a taiat calea. Am fost neatenti si netrebnici, sub influenta vitezei care ne storcea mintile. Din pacate a fost prea tarziu pentru a pune frana.. pana si acum, inca aud suieratul cauiucurilor ce doreau sa ne opreasca. A fost o greseala care s-a platit crunt cu moartea. Iubita mea si cei doi au ajuns la marginea drumului, langa niste copaci, fara viata. Cei trei s-au alaturat ingerilor. Nu pot sa suport acest gand. Ma simt vinovat. Poate daca nu acceleram si nu ne prosteam, acest lucru s-ar fi putut evita. Acum e tarziu pentru regrete, timpul merge inainte niciodata nu sta pe loc si nici nu se intoarce. Fceasta prostie a noastra s-a platit, iar din pacate s-a platit cum nu as fi crezut vreodata. de fiecare data cand imi aduc aminte de ce s-a intamplat in ziua aceea blestemata, lacrimi curg suvoaie pe obraji. Inca nu ma pot impaca cu ideea ca 3 persoane foarte importante pentru mine, nu mai sunt printre noi. A trecut mult timp de atunci. Motocicleta, este unde am lasat-o in fata blocului, asteptand cuminte sa ma reintorc la ea. Ma uit ra la ea din geam, fara vlaga, asteptand parca sa se intample ceva. Dar nu se va intampla. Imi este frica sa ma urc pe cea care mi-a ucis iubita si prietenii cu sange rece. Am ramas marcat, si mult timp nu cred ca voi putea face ceva in legatura cu asta. Recunosc in unele momente imi doresc sa merg cu "Ruxy", pentru ca asa mi-am botezat motocicleta, la locul unde s-au intamplat toate. Totusi ceva ma opreste si ma trage jos de fiecare data cand incerc sa dau drumul motorului. Oare or fi cei 3 ingeri, care doresc sa ma protejeze? Ei bine nu stiu, insa pana ce chiar reusesc sa prind curaj sa merg cu motocicleta din nou, stiu ca am sa raman in casa. Privesc pe geamul aburit cateodata si ma gandesc. Nu ma expun nimanui, incerc sa nu vorbesc cu nimeni. nici la inmormantarea lor nu am putut sa merg. am preferat ca si acum sa stau doar in casa, sa stau si sa plang, sa ma inchid in mine. Acest loc era odata plin de iubire si fericire. Acum, parca sufletul meu s-a scurs odata cu ele, iar apartamentul in care stau, s-a transformat intr-o cutie rece si plina de tristete.