Nopți fără somn

Suflet bătrân

Bunătate, unde ești?
Ești captivă într-o mare de concepte,
Te supui principiilor nedrepte,
Dar tot ma-ntreb.. Tu unde ești?
Îmi doresc să-ți simt prezența,
Te cufunzi și-mi lași doar adolescența,
Iar eu? Ce fac cu o infimă înșirare înțeleasă,
Doar de dodiile dojite,
Spuse suav, sincer și concis
De un singur om trist...
Îmi citești tu voia inocentă de copil
Gândită ca un om mare, să te-ntrebi ca mine:
Unde mă aflu eu acum? Cine sunt?
Contopirea caracterelor greu de definit?
Sunt pierdută undeva între cele două lumi,
Într-un vârtej pierdut privit la infinit,
Un apus neîntalnit de ochii unui om
La fel de trist ca inima bătrână suferindă,
Așteptându-și sfârșitul propriei povești.