Nopți fără somn

Oare?

Crezi tu, oare...
Într-un sentiment apus?
Sufletul te doare
Și tu tot mai crezi ca el s-a dus?

Cum poți știi tu oare
Dacă-i veșnic, efemer?
Simți că arde cu ardoare,
Știi tu că este prizonier?

De ce te tot pierzi,
Unde iar ai să te găsești?
De ce tot crezi,
Că pe-acel loc n-ai să-l părăsești?

Ce-i în sufletul tău?
Oh, un suflet dulce și firav
Se îndreptă spre rău,
Pierzându-si cântecul suav...

Cântă-ți tu baladele
O, dulce inimă...
Iubește-ți tu cântarile
Doar nu te duce-n patimă.

Iubește-mă pe mine,
Ocupă-mi iarăși inima!
Să fim două destine,
Sa ne ștergem lacrima.

Îmbată-mă de-amor,
Sub cerul înstelat.
Curmă-mi al meu dor
Și-orgoliul înșelat.

Două inimi iar să bată
Într-un trup și numai unul.
Un drum frumos iar să străbată
Iar trecutul să devină nul.