Regina Planetelor

Capitolul 10

       Nu știu de cât timp zburam, dar trebuie sa recunosc ca peisajul pe care l-am văzut și încă îl văd este mirific. Milioane de stele se zăresc și par atat de aproape încât îmi dau impresia ca le pot atinge.

          ...:Renessme,aud o voce care ma striga.

          R:–Ah..Renessme aici erai.

          –De parca nu as fi stat in camera asta de când am venit, spun  sarcastica, dându-mi ochii peste cap.

         R:–Nu contează, am venit sa te anunț ca in 5 minute ajungem. Ar fi cazul sa îți pui centura și sa iei loc pentru orice eventualitate.

Ma conformez spuselor lui, așezându-ma lângă unchiul Aron.
Unchiul îmi prinsese mâna intra lui, strângând-o ușor pentru a ma calma și a-mi oferi siguranta și suport. Închid ochii trăgând puternic aer in piept, dar chiar atunci unchiul îmi spune:

      U:–Totul o sa fie bine,mama ta ar fi mândra de tine. Cuvintele lui îmi provoacă un gol in stomac mama....mi-aș fi dorit sa fie și ea alături de mine acum și sa îmi spună ce sa fac.

     –Mulțumesc...ii spun simțind cum lacrimile amenință sa apăra.

    U:–Pentru?

    – Pentru ca mi-ai fost mereu alături, mai ajutat, sprijinit și sfătuit, cel mai bine. Mereu ai știut ce sa spui sau sa faci pentru a ma simți bine, in siguranta și cel mai important pentu a nu ma mai simți singura...

      Nici nu am observat când o lacrima mi-a alunecat pe obraz, pana in momentul in care unchiul Aron nu mi-a șters-o și ma mângâiat pe obraz.

      U:–In tot deauna, orice ar fi vreau sa stii ca eu îți jur ca voi fi acolo, indiferent de situație. Și nu uita ca orice s-ar întâmpla de acum înainte cu planetele și razboiul, vreau sa sti și sa îți amintești ca sunt mândru de tine și ca deja ești o eroina și o regina pentru toți. Ai o inima de aur, și mai multă bunătate in degetul tău mic decât au unii in tot corpul. Destinul tău e măreț Renessme, dar nu uita mereu vei fi steluța mea și cel mai important fiica mea, chiar dacă nu sunt tatăl tău adevarat, ci doar unchiul tău. Ochii tai au acea sclipire pe care rar o gasesti in ochii cuiva, asta arată ca esti mai specială decât ai putea crede. Sa nu mai spun ca esti cea mai inocenta, sensibilă si in același timp curajoasa fata pe care am întâlnit-o. Si sa fi sigura ca nu spun asta  doar pentru ca sunt unchiul tau.

     Lacrimile au început sa curgă una câte una pe obrajii mei fierbinți. Unchiul ma îmbrățișă și îmi săruta creștetul capului.

     –Te iubesc! ii spun ușor celui mai important om din viața mea.

     U:– Și eu te iubesc, steluță!
Îmi spune, sărutându-mi parul.

    U:– Bine, gata cu plânsul pana nu începe sa se strice machiajul, caci nu vreau sa știu ce ne-ar face cele doua.

    Spune arătând spre Dezdemona și Dila.

       In acel moment Raymond vine și spune ca am ajuns. Îmi desfac centura ridicanduma in picioare. Îmi netezesc ușor rochia și îmi îndrept spatele și privirea mi-o îndrept înainte, trăgând aer in piept.

      Ma îndrept cu pași hotărați spre usa care ducea la părăsirea navetei și ma opresc in fata ei.
     Usa se deschide lăsând o adiere de vânt sa îmi treacă prin par.
     Mulțimea din fata navetei începe sa aclame și eu le zâmbesc călduros.
Un soldat, cel puțin așa cred, îmi întinde mâna ajutândumă sa pășesc inafara navei, urmată de Reymod și de unchiul Aron. Sunt condusă înspre un domn destul de invârstă, lângă care se afla o femeie cam tot de aceeași vârsta sau puțin mai tânăra.

Ajunsă in fata acestui domn, Raymond care se afla in stânga mea, face o plecăciune. Eu și unchiul repetam gestul însă suntem opriți de el. Se apropie de mine luându-mă in brate strâns si el si acea doamna. Văzând ca sunt confuza doamna spune: