Smart people feel in love

N I N E

                    — Peste 6 ani —

- Seonghwa explică-mi de ce ai o logodnică ? 

- Jina liniștește-te ! Nici eu nu am știut ! Am aflat și eu acum. 

- Seonghwa... ce o să facem iubitule? - Spune Jina plângând .

- Shh... nu plânge iubito! O să mă întorc acasă și o să încerc să rezolv cumva.

— Și de atunci Seonghwa nu s-a mai intors. A plecat și ne-a lăsat ..... - Spune fata cu lacrimi în ochii.- Sunt sigură că părinți lui l-au forțat să se căsătorească cu ... aceea femeie. 

— Noona nu mai plânge. Nu am știut prin ce ai trecut. De ce nu ne-ai spus. 

— Nu am vrut să îi dezamăgesc pe mama și tata. Ce ar fi spus!? 

— Noona sunt sigur că mama și tata nu te-ar fi respins. În plus micul Kang Woo e cel mai drăguț copil. 

— Noona nu îți fie frică hai cu mine acasă să le explicăm și ai să vezi că nu o să se supere. Până la urmă nu a fost vina nimănui. 

— Jongho~ah mulțumesc. Nici nu ști cât de greu a fost să țin asta doar pentru mine. 

— Pentru ce sunt frați mai mici. - Spune Jongho și începe să râdă.

— Dar cum m-ai găsit ?

— Îl mai ști pe Yeojun?

— Da, ce e cu el?

— A fost în vacanță aici, în Australia, și te-a văzut și mi-a dat mesaj. Așa că am luat primul avion după ce am aflat.

— Mama și tata știu că ești aici.

— I-am spus mamei că o să mă întorc cu fica ei prețioasă și mi-a spus " Nici să nu îndrăznești să te întorci fără ea!"

— Tipic mamei.

— Acum ce ar fi să îți faci bagajele avem avion peste 4 ore.

— Ce? Sunt atat de multe de împachetat. Poți să îi împachetezi tu hainele și jucăriile lui Kangwoo?

— Ok tu du-te la tine și împachetează.

După ce au terminat de împachetat toate hainele și l-au trezit pe micuțul Woo au plecat spre aeroport.

După ce au ajuns în Coreea cei trei se îndreaptă spre casa în care cei doi adulți au copilărit.

Când au ajuns mama Jinei ia întâmpinat. Cel mic a fost fericit până peste cap să își întâlnească bunicii.

La câteva luni de când au ajuns în Coreea cel mic deja a început să meargă la grădiniță. Jina a început să lucreze ca profesoară la un liceu din Seoul.

Totul mergea bine la jobul Jinei cu excepția unei adoleșcente care credea ca totul îi aparține inclusiv profesori.
Dar Jina nu era așa, nu se lăsa influențată de nimic din ce îi spunea fata deși slujba ei era in pericol.

Așa că sora, cu care tot amenința, era față în față cu Jina.

— Bună ziua. Sunt profesoara surori dumneavoastră .

— Mă rog. Eu sunt Park Eunjin. Cred că ai auzit de mine sau dacă nu de soțul meu.

— Nu chiar, am venit din Australia acum câteva luni. Dar nu asta e important acum, vreau sa discutăm despre comportamentul surori dumneavoastră .

— Știu asta, și spune-mi o sumă de bani, o să ți-o transfer, așa fac toți.

— Chiar nu pentru asta v-am chemat eu nu o să mai tolerez comportamentul lui Minjin.

— Și ce mă rog poți să faci?

— Dacă reușesc să strâng semnături de la toți profesori o pot exmatricula.

— Ce ți-ai ieșit din minți !?

— Nu, acum mă scuzați dar am să plec. - Jina se ridica si pleacă zâmbind .