O nouă viață|Michael Jackson

Capitolul 31

Erica încremenise. Michael avea lacrimi în ochi.

_Ce cauți aici?spuse Erica cu indiferență.

_Iubito , mi-a fost atât de dor de tine!

_...

Michael nu mai ezită. Intră și o îmbrățișă pe Erica strâns. Aceasta își pune încet mâinile pe omoplații lui , încă neștiind ce să facă.După câteva secunde de cugetare , Erica protestează îmbrățișării.

_Pleacă!spune înfuriată.Nu stiu cum m-ai găsit dar nu vreau să te mai văd vreodată.

_Eu te-am luat de aici în urmă cu doi ani si tot eu te voi lua și de data aceasta!

_Ba nu , te vei lua pe tine însuți și vei pleca exact de unde ai venit.

_Ba dimpotri-

Michael nu mai putu continua propoziția. Privirea i se aținti pe masa din spatele Ericăi , pline cu sticle de alcool. Se îndreaptă către locul cu pricina și începe să analizeze o sticlă pe jumatate goală.

_Tu bei?!Nu poți face asta!!Te distrugi , și mai mult decât atât, ne distrugi copiii!

_Acum îți pasă de noi?De ce nu ai făcut asta mai demult?

_Nu îmi face asta!Te rog!

_Pleacă Michael. Nu mai vreau să am de aface cu tine!

_Dar mă iubești, așa-i?

_Michael...

_Nu poți nega.

Erica tăcu și își lăsa privirea în podea.
Michael se apropie de ea și o îmbrățișează. Aceasta nu reacționează. "Iartă-mă.Întoarce-te acasă , avem nevoie de tine."

_Mi-e dor de Iris.Vreau să o văd!

_Minunat!Haide , să plecăm!

Erica își dădu ochii peste cap:

_Cine a zis că voi merge cu tine?

_Dar..

_Vrei te rog să ieși din apartamentul meu?

Michael făcu întocmai cum i-a fost spus și o așteptă pe Erica afară. Cinci minute mai târziu ieși și aceasta și coboară scările grăbită, cu Michael pe urmele sale. Ajung în parcare. Erica urcă în mașina ei fara să scoată vreun sunet si pornește motorul grăbită. Michael urca si el în mașină , iar Erica  aproape că nu se mai vedea.

_Când m-am căsătorit cu o asemenea furtună Doamne?

*   *   *

Michael este îngândurat. Ține o mână pe volan și cu cealaltă își sprijină capul. Amintirile îl copleșesc. Își amintește cum spera la o salvare și cum Erica a apărut în viața lui , ea însăși având nevoie de o salvare. Michael a observat-o de câteva ori uitându-se la propriile mâini și plângând. Încă nu stie ce a făcut-o să-și facă asemenea lucruri și nu vrea să creadă că el va contribui la reapariția acelor lucruri. Mintea îi e tulbure dar cu toate acestea reușește să se stăpânească. Cuvântul "fără cuvinte" îi răsună in minte ca un ecou
și începe să cânte:

_Sunt fără cuvinte , așa mă faci să mă simt , deși sunt cu tine , sunt foarte departe , iar nimic nu e real!

*   *   *

Michael ajunge acasă. Mașina Ericăi era parcată la poartă. Michael face la fel. Nu-și dă seama că aceasta era acasă de minute bune până cand deschide ușa.Erica țipa din toți rărunchii. Dă ochii cu Michael și spune:

_UNDE E COPILUL MEU?

_Copilui nostru,o corectează Michael.

_Ascultă, nu știu ce-ți imaginezi tu dar eu am venit aici pentru Iris.

_Nu doar pentru Iris.

Erica se îndreaptă furioasă spre el și ridică mâna la el . Michael, vigilent, o prinde de mână și o trage spre el. O privește în ochii ei care exprimau furia acută. Apoi își mută privirea către buzele ei. Nu se poate abține și o sărută. Erica nu rezistă și îi răspunde sărutului. După câteva secunde , cei doi se îndepărtează unul de altul iar Michael îi eliberează mâna Ericăi.

_Ce mult mi-a lipsi-

Erica profită de aceste câteva secunde de neatenție din partea lui Michael și îi pălmuiește.

_Ei bine, a meritat, continuă Michael, și se îndreaptă către ușă.

_Unde mergi?La Iris?întreabă Erica.

_Poate că da,poate că nu!

Erica îl urmează. Michael se îndreaptă către dealul de pe care obișnuiau să privească apusul si răsăritul împreună. Ajuns în vârful dealului , Michael se așează sub o salcie. Erica ajunge și ea și îl vede pe Michael întins pe jos.

_Ce cauți aici?întreabă Erica.

_Îți amintești când obișnuiam să stăm aici în fiecare seară?

_Ce are asta de aface cu situația în care ne aflăm acum?spune Erica parcă existând să recunoască că stia deja raspunsul.

_Are!spune Michael ridicând vocea. Pentru că mi-e dor de tine!

Lacrimi încep să se rostogolească pe obrajii lui Michael, apoi pe ai Ericăi.

_E numai vina ta!Tu ne-ai făcut asta!

_Eram beat, și oricum, nimic altceva nu s-a întâmplat, crede-mă.

Michael se ridică de jos si o vede pe Erica suspinând. O ia în brațe iar aceasta își acoperă fața cu mâinile.
Mânecile bluzei ei largi coboară până la coate și lasă la iveală ceea ce îi era cel mai mult frica lui Michael.

_Îmi pare rău!Îmi pare foarte rău!

_Si mie!continuă Erica.

Cei doi se desprind din îmbrățișare iar Michael observă că Erica nu arată prea bine.

_Te simți bine?întreabă acesta.

_Nu!Nu sunt!

Erica cade la pământ inainte ca Michael să poată să o prindă.

_Erica?Esti bine?Treseste-te!