Din întâmplare

Somn de 3 nopti intr-o zi.

-Uite Lili...voiam să...

Dar ideea i-a fost întreruptă de vocea prietenei mele.

-Off..Neața Lili..Dar stiu ca esti o mare bătaie de cap la party.uri adică,oh.

Nici ea nu și-a terminat replica că a observat prezenta fostului meu iubit în fața  mea.

-A...eu am sa plec acum. Am de hrănit broasca țestoasă. Papa

A continuat să zică chestii fara sens până a ieșit grăbită pe ușă. Am avut impresia că s-a și lovit de ea.

-Deci..cum ziceam, stai! petrecere?

A intrebat el mirat uitându-se întrebător la mine.

-A. da.. am fost la o petrecere aseară și m-am cam îmbătat.

Rușinea mea se citea de la km depărtare. El a rămas tăcut un timp gândindu-se la ceea ce tocmai auzise în timp ce eu aș fi vrut să mă afund în scaunul meu tapisat de culoare maro.

-Știu.  Am vorbit la telefon aseară. 

Rușinea mea a crescut ca intensitate in cateva secunde și ochii mi-ai căzut direct în jos. Voiam să mă înghită pământul.  Atunci a aparut Kevin somnoros și s-a urcat înbratele mele. Salvată de pisică.  S-a făcut ghem și aștepta să primească atenție. L-am mângâiat pe cap.

-Hey prietene! Ce mai faci? 

A întrebat Alex care în trecut obișnuia  să se joace mult cu Kevin.   Ba chiar Îi aducea si recompense sau gustari pentru pisicuțe. ori de cate avea ocazia îl smotacea și chinuia pe săracul Kevin, care în mod surprinzător adora asta. Amândoi l-am iubit pe Alex.  A primit un mieunat drept raspuns.

-Uite Lili. Voiam să  știu dacă ești bine.

-Da! sunt bine.

A mai vrut sa zică ceva însă zgomotul puternic al telefonului meu aducea o alarmă de înștiințare. Aveam notat în calendarul telefonului: "Azi repetiții,ora 12". Am sărit  în  picioare văzând că este 11,dar am regretat imediat fiindcă am vărsat cafeaua pe Alex care a sărit si el în picioare.

-Vai îmi pare atât de rău... iartă-mă.

M-am grăbit să iau un prosop si sa îi  șterg tricoul, pe piept. Cand am atins porțiunea pătată,un curent mi-a străbătut corpul si mi-am amintit brusc de un moment in trecut in care ne sărutam iar mâinile mele erau așezate cu grija exact înlocul in care îl ștergea acum. M-am dat un pas înapoi ca și cum m-ar fi ars amintirea. Aceleași  expresie era și pe chipul lui. Părea că ne-am gândit amândoi la același lucru.

-Scuze.

Am spus și am alergat în dormitor. Alex nedumerit a venit în urma mea exact când  am realizat că l-am lăsat în bucătărie. M-am întors  și m-am lovit de el. Impactul m-a dezechilibrat iar el m-a prins  și  mă  susținea să nu cad. Ochii noștri  erau prea aproape,iar camera mea era dintr-o dată prea mica. Ne-am privit câteva secunde  în care mi-a apărut  o altă amintire uitată cu exact aceeași poziție iar el mi-a dat drumul.Voiam să mai stau așa. Aveam atâtea amintiri în acel  fel...încât aș fi dat orice să mă mai țină așa. 

-Am obținut un rol....trebuie să merg la repetiții.

-Aha...Bine. atunci pot să plec. 

A spus și a plecat. Am rămas  ingândurată și  toate amintirile noastre din camera aia îmi înțepau ochii. Așa dureroase și totuși atât de minunate. Parcă totul se derula încet ca un film bine făcut. Câte momente. Câte  sărituri, jocuri și nărozii au fost acolo... Mă durea să am toate acele amintiri în camera mea. Bruc am observat...TOATĂ CAMERA ERA PLINĂ DE TOATE POZELE ȘI AMINTIRILE CU NOI. Nu aruncasem nimic după despărțire, iar el sigur le-a observat!