Mă legănam în fața si in spate când mașina a parcat fix langa mine. Eram îmbrăcată într-o pereche de blugi și o bluză neagră. Neinspirat. Am urcat în mașină și am observat că și el era îmbrăcat lejer într-un tricou albastru închis și blugi negri.
-STAI! Înainte să plecăm pune-ți asta la ochi.
A zis întinzându-mi o bandană L-am privit ciudat o clipă când pe el când materialul negru după am făcut ce m-a rugat. Totul era beznă. Misterios. Intrigant. Am simțit cum mașina se pune în mișcare.
-A. Și ai grijă că mi-a intrat un păianjen în mașină. Cam pe unde stai tu. Dacă îl simți sa nu te miști. E veninos.
A spus și în secunda următoare am simtit o atingere fina pe cap. Am înlemnit de frica.
-Cristi...de Ce ai un păianjen în mașină?
-Tu de ce nu ai unul?
A întrebat și puteam sa jur că a dat din umeri nepăsător.
-Cred că e pe capul meu.
-Crezi corect.
A zis când eu stăteam nemișcată și fiindu-mi prea frică să ating locul unde simțisem mica atingere. Tremuram în timp ce mă păstrăm puțin calmă.calmă.....calmă......
-PĂIANJEN!!!
Am început să țip și să mă zbat pe scaun cu centura pusă. Părea un ritual de exorcizare. Râsul cristalin al lui Cristi m-a facut să înțeleg că făcea mișto de mine. Mi-am dat banana jos și am văzut un păianjen. Am țipat din nou, dar după scurt timp am văzut că nu se mișca. L-am atins și am simțit materialul moale și fin al plasticului.
- Ești penală scumpo. Jur.
A zis râzând cu poftă.
-De aia ai zis să țin asta pe ochi?
- Nu. Pune-l la loc. Vreau să fie surpriză.
Am făcut ce mi-a zis. Stăteam iar pe întuneric cu mâinile în poală. Am simțit atingerea lui pe mână în timp ce îmi dădea încredere. Mi-a luat mâna și am simțit un sărut scurt pe ea. Pielea îmi furnica în locul în care el mi-o atinsese. Ce se întâmpla defapt? Stând liniștită și gândindu-mă la mama care sigur m-ar certa pentru ieșirea asta am simțit cum a oprit mașina. Inerția la oprirea mașinii era plăcută.
Am auzit portiera lui deschizându-se și închizându-se la loc. Apoi am simțit atingerea lui fermă pe mâna mea. Simțeam cum niște fluturi îmi zboară din mână direct în stomac. Sigur... Asta simțim toate pentru un prieten oarecare, Nu?
-Haide scumpo. Pășește ușor peste marginea mașinii afara... bun.. acum înaintează și stai pe loc.
Făceam tot ce imi zicea. M-am oprit simțind că mă apucă ușor de talie cu o mână, iar cealaltă mi-a dat jos bandana de la ochi. Un timp am rămas nemișcată uitându-mă atent la întinderea neagră de apă din fața mea. El m-a tras mai aproape și m-a intrebat dacă îmi place, însă nu puteam da un răspuns în clipa aceea. Lacul mare și probabil adânc adăpostea oglindirea lunii pe suprafața lui o dată cu adierea subțire a valurilor produse de vânt care tăiau ușor imaginea lunii. Stelele se vedeau în apă ca niște văpăi albe.
-E... waw.
-Atunci privește la stânga.
Am întors capul in directia indicată de el unde se afla un copac imens. O salcie cu ramurile aplecate în jos. Sub acestea era o pătură de picnic cu un coș. am zâmbit. Ce clișeu mi-am zis in minte. Ceva original prin simplitate,dar simplitatea s-a dus când el a făcut ceva și copacul s-a aprins de beculețe multicolore aruncând sclipire pe pătura.
CITEȘTI
Din întâmplare
Random"-Ticălos misogin și plin de sine! -Uh,m-a lovit la capotă. Stai.. capota mea e imaculată. -Enerveaza-mă mult și rămâi fără cauciucuri sau moștenitori. Tu alegi. -Copii pot înfia,dar de mașină nu te atingi. -Și daca nevastă-ta vrea copii? Ce fac...