Miracol de Crăciun

Ziua 2: Salvat din fața pericolului

2 Decembrie: E luni, mergem la școală, weekend-ul a trecut. Nu-mi prea plac zilele de luni, dar trebuie să trecem și peste aceste zile „blestemate". Desigur, mă aștept ca ziua de azi să fie una obișnuită. Merg la școală, ajung acasă, îmi fac temele, pe scurt îmi fac rutina zilnică. După teme, colega mea, Ana, îmi trimite un mesaj, invitându-mă să ies cu ea, cu sora ei și cu vecina ei la săniuș. Fără să stau pe gânduri, îi răspund afirmativ. Mă echipez, și îmi iau sania. Merg, și trag de sanie, și zici că nu se mai termină odată. Într-un final, care a fost foarte întârziat, ajung derdelușul unde ne dăm cu sania de obicei. Nu e cel mai bun loc, câțiva copaci fiind inamicii noștri, dar merge. Urc sania, cu greu, până sus. Apoi, mă pun pe sanie, și mă așez comod. Împing sania cu picioarele, și îmi iau avânt. Urlu. Urlu din toate puterile mele. E o senzație, plăcută, dar totodată simți că te duci drept în copacul din fața ta. Cel puțin, eu așa simt. Ei bine, nu doar simt astăzi. Văd cum mă îndrept cu viteză, spre copacul din fața mea. Dar, chiar pe când să mă izbesc de copac, o forță neexplicabilă îmi virează sania mai la stânga. Sunt în coborâre, sunt doar pe la jumătatea derdelușului. Aproape când să ajung, un bilet roșu, aceeași nuanță ca cel găsit ieri, se îndreaptă spre mine, și mi se lipește fix de ochi. Ajung jos, și îmi iau bilețelul de pe ochi. Pe el, scrie: „Să nu fii trist că ceilalți nu te cred, e totul adevărat! Moș Crăciun.", și jos de tot, văd o notiță mică: „Adună toate bilețelele într-o cutie, și ține-le până pe data de 28 Decembrie. O să mai primești indicații, Crăciun Fericit!". Minunat, acum m-am pricopsit cu o misiune. Totuși, îmi bag bilețelul în buzunar, și continui distracția. Ajung acasă, și bag bilețelul într-o cutie, alături de biletul de ieri. De data asta însă, nu am mai spus nimănui.