Din întâmplare

Hai că da.

-Știi... hai să jucăm un joc.

A zis brusc. Deja muzica părea că nu mai exista. Părea că îl aud așa clar de parcă doar noi eram acolo.

-Ok..

-Mă gândesc la un număr de la unu la 10. Dacă îl ghicești îți dau ce vrei tu. Dar dacă nu îl ghicești.. îmi dai ce vreau eu.

-Și ce vrei tu?

-sex

-Nici nu știu de ce m-am mai străduit să vorbesc cu tine. Știam eu ești tot acelasi fel de bou care gândește cu capul de jos.

-Gata urâto. Glumeam. Uite. Scriu nr aici. A zis scoțând un pix și scriind pe un șervețel. Și dacă pierzi imi dai nr tau de telefon.

-Hm..bine.

Jocul ma atrăgea extrem de mult ceea ce mi se pare ciudat si copilăresc. Aerul era tot mai greu și atmosfera aglomerată îmi sărise din minte deja cu ajutorul lui.

-Gata. Spune.mi.

A spus băgând  pixul în buzunar.

-Hmmm.... 7?

-Greșit.

A zis întorcând șervețelup pe care se afla  un  numar lung. Un nr de telefon. Uitându-mă mai atent.. era chiar numărul meu de telefon. Am făcut ochii mari și el a râs după care l-a băgat în buzunar oferindu.mi încă un shot.

Și tot așa până am ajuns aici, afară, singură privind cerul cu mult după ora impusă. Nu cunoșteam pe nimeni și nu știam nimic. Exteriorul clădirii era gol goluț, iar eu nu îmi aminteam nimic. Cum am ajuns aici? Ce fac aici? Ce s.a intamplat? Totul se învârtea și mâinile mele nu erau de acord cu picioarele.

Un chip familiar se apropia de mine ieșind din clădire. Se apropia cu pași medii. Capul imi zvâcnea și stăteam gata să vomit în timp ce chipul cunoscut dar străin s-a oprit în fața mea. Zâmbetul larg mi-a adus aminte de episodul cu șervețelul și numărul de telefon. Era tipul ăla de la party.

-Ce faci urâto?

A zis el zâmbind la fel de larg în vreme ce se uita ținta la mine. Deja știam  că sunt beată fiindcă nu mai văzusem oameni cu 3 ochi asa frumoși.

-Spuse cel cu 3 ochi.

Am zis mândră de afirmația mea. Ceea ce l-a făcut să râdă mai mult. Liniștea a fost spartă de sunetul înțepător al telefonului meu care ,defapt, abea se auzea din cauza muzicii. Pe ecran a apărut numărul lui Cristi. Atunci mi-am amintit de ce eram acolo. Locul ăsta... muzica și toți acei oameni beți sau drogați erau o parte din el.. el era unul din ei.. am închis apelul doar pentru a primii încă câteva de la el.

-Alo?

Am raspuns nervoasă la unul din apeluri însă vocea nu era a lui Cristi... ci a lui Alex..

-Bună.

- Ce vrei și tu?

Am întrebat fiind deja exasperantă.

- Vreau...stai.. ești cumva beată?

- Nu..  sunt iubibilă... hai lasă-mă.

Am zis închizând telefonul. Atunci am realizat că tipul de înainte era încă lângă mine. Am ridicat privirea spre el și ochii mi s-au umezit instant. Nu plângeam.. eram doar înfrigurată și voiam acasă.

-De ce nu te duci tu acasă?

M.a intrebat de parca îmi citise gândurile.  M-am chinuit sa îmi eliberez mintea ceea ce l-a făcut doar sa râdă.

-Îmi aștept prințul pe cal alb.

Am zis și am recunoscut scârțâitul cauciucurilor ce se auzea în spatele meu brusc. Știam deja cine era fără să mă întorc.

-Aparent e unul pe cal negru, dar nu e prințul ci bufonul. 

M-am intors așteptându-mă să îl văd ieșind din mașină însă cum am ajuns întoarsă cu fața spre mașină am simțit  respirația mentolată și parfumul lui preferat. Era mult mai înalt și tot ce vedeam era pieptul pe care era un hanorac. Nu aveam curajul să ridic privirea. Brusc îmi era rușine cu mine...

-Uita-te la mine.

A zis și am simțit o urmă de furie în vocea lui. Parcă îmi citise gândurile. Ce au toți azi să ghicească la ce mă gândesc?Am ridicat ușor ochii spre Cristi și mi-am ținut respirația. El mă analiza atent.

-Plecăm.

A zis luându-mă de mână și trăgându-mă după el.

- Nu.

Am zis mult prea tare și am încercat să îmi trag mâna însă era mult prea puternic pentru mine, mai ales în acea stare pe jumătate moartă.

- Nu merg nicăieri cu  tine. Nu am chef de prostiile tale. Te coțăi cu altele și vii la mine acum. Hai dispari tu.

S-a oprit brusc.

- Nu mă enerva.

-Tupeu. Termină. Poți să faci ce vrei? Să zici ce vrei? Crezi că eu o să fiu mereu aici așteptându-te pentru că am nevoie de tine? Nu. Nu merg nicăieri. Pleacă la aia a ta.

Chipul i s-a întunecat și mâinile îi erau încordate..  senzația de dezechilibru s-a întors și greața mi-a străbătut corpul. Nu acum...eram dură... era momentul meu... nu. Nu voi vomita. Și am vomitat.

-La naiba!

Am zis ușor Și am simtit o mână care îmi ținea părul. Am vomitat până am simțit că nu mai am ce și... totul s.a întunecat. Hai ca da