Ceasul arăta ora 00:06, dar somnul tău era dus de mult, nici liniștea din cameră nu te ajuta foarte mult, deoarece aveai impresia că gândurile tale puteau fi auzite mult prea bine de cei din casă. De obicei acum dormeai fără griji, dar în momentul de față ai capul era plin de scenarii în care Seungyoun pățea ceva rău și nu l-ai mai fi văzut. Asta era cauza pentru care încă stăteai trează.
De când te-a adus acasă în acea seară, drumurile voastre s-au tot intersectat până ce ați ajuns destul de apropiați. Totuși, mereu când îl vedeai avea răni, zgârieturi sau vânătăi pe chip. De fapt, chiar și în acea primă seară avea și o julitură pe obraz, doar că nu ai acordat prea multă atenție.
Ai aflat de la Yujin că Seungyoun umbla cu gașcă foarte problematică, implicându-l și pe băiat în tot felul de conflicte. Totuși, el părea să găsească o satisfacție în stilul ăsta de viață, mereu spunând că "Așa nu e plictisitor", dar tu erai absolut îngrozită că, într-o zi, acesta nu o să mai vină la tine. Ai ajuns să ții la el fară să realizezi, iar apropierile dintre voi începeau să conteze mult mai mult decât ar trebui.
Azi nu te-a sunat deloc, și nu ți-a răspuns la apeluri sau mesaje pe parcursul zilei. Sentimentul cum că a pățit ceva nu-ți dădea pace, fiindcă îi știai prea bine personalitatea, dar și și comportamentul agresiv pe care l-ai sesizat încă de când l-ai cunoscut.
Mereu făcea asta când era rănit. Apărea la ușa casei tale pentru a-i trata rănile, iar asta a devenit un obicei chiar plăcut, deoarece petreceați mai mult timp împreună. Bineînțeles că preferai să vă vedeți într-un alt context, unul in care Seungyoun nu avea urme de sânge pe chip.
Arunci încă o privire asupra ceasului de pe noptieră, decizând că ar trebui să dormi. Îți repetai în minte că el e bine, că nu i s-a întâmplat nimic grav și după aproape un sfert de oră, ai adormit, însă nu a durat mult datorită unor repetate lovituri în geamul tău. Era ca și cum cineva lovea sticla.
Nu ai stat pe gânduri foarte mult, știind că doar Seungyoun putea să fie. Te-ai dat jos din pat și ți-ai luat doar telefonul de pe noptieră, ca să nu aprinzi vreun bec. Ai deschis imediat geamul, apoi ai îndreptat în jos lanterna telefonului ca să poți vedea mai bine ce se intampla. Sperai doar să nu îl vezi pe Seungyoun rănit, deoarece era ultimul lucru pe care ți-l doreai după grijile avute.
Recunoști imediat figura lui Youn, înaltă și slabă, recunoscându-l chiar dacă acea cască de motociclist îi acoperea chipul. Era mare, neagră și nu vedeai prin ea. Nu știai sigur motivul pentru care încă o avea pe chip, deoarece brunetul a stat ceva timp ca să te trezești și să vii spre balcon, deci a putut să scape de ea. Ceva îți spunea că are un motiv pentru care refuza să o dea jos.
Baiatul își ridică mâinile în aer, aruncând pietrele pe jos și venind mai aproape de fereastră pentru a nu vorbi foarte tare. Nu-l puteai vedea, însă buzele sale erau curabate în sus acum, datorită părului tău ciufulit, dar și a ochilor somnoroși. Îi părea rău că te-a trezit, dar era nerăbdător să te vadă. Nu a putut să-ți raspundă azi apelurilor sau mesajelor din cauza unei probleme majore în care nu dorea să te implice.
- De obicei te trezeam mai greu, acum a fost chiar ușor, remarcă acesta în timp ce se apropie. Jaeha, te gândeai la mine și n-ai avut somn? întreabă el pe un ton amuzat, încercând să destingă atmosfera. Cu siguranță erai supărată.
ㅡ Normal că am făcut-o, idiotule, îi răspunzi pe un ton răstit.
Brunetul era mai mult decât recunoscător să te vadă și să-ți audă vocea, chiar dacă în momentul de față îl mustrai pentru că toată ziua nu a dat vreun semn de viață. De fapt, se mira că el mai era în viață. Mereu îi atrăgeai atenția asupra persoanelor din cercul său de prieteni, sau la viața lui de acum. Nu era plictisitoare, și uneori simțea că-și depășea propiile limite, de aceea venea la tine. Erai singura persoană care îl mai ținea sănătos.
- Ne punem porecle acum? întreabă el pe un ton amuzat, mai apoi începând să râdă. Nu poți să-mi găsești una mai drăguță totuși? Se presupune că ți-a fost dor de mine azi. Seungyoun dă simplu din umeri, apoi face semn spre ușa de la intrare.
- Mă lași să intru înăuntru sau cobori tu afară, iubito? te tachinează brunetul cu porecla pe care ți-a găsit-o imediat. După expresia ta, băiatul își dă seama că a dat-o în bară din nou, iar acum trebuia să găsească un mod prin care să-ți alunge grijile. Îi displăcea să te vadă așa, deși el era cel care îți aducea stările astea.
ㅡ Nu avem timp de glume, îi răspunzi puțin încruntată, însă obrajii tăi prind o tentă de roz din cauza apelativului folosit de el. Suna bine când o spunea el, dar erai mult prea supărată ca să te înmoi din atât.
Decizi să nu-l mai ții la geam, poate vă vedea cineva și nu doreai să dai explicații despre ce faci tu în timpul liber, sau cu cine te vezi. Te dai câțiva pași în spate, făcându-i semn să aștepte până cobori.
După câteva momente de așteptare îi dechzi ușa, Youn deja fiind în fața ei, așteptăndu-te cuminte.
ㅡ Doar să faci liniște, ai mei dorm, îi spui în timp ce deschizi ușa. Acum vino, îl iei de mână și îl tragi lent după tine până la etaj.
Atunci când ajungeți în cameră, închzi lent ușa, pentru a fi sigură că nu faci vreun zgomot. Brunetul îți da drumul și se așează pe patul tău, tu rămânănd chiar în fața lui, așteptând să vezi următoarea lui mișcare.
- Mi-ai lipsit, spun el scurt și își duce mâinile spre casca neagră.
- Știu deja asta, lași un oftat să-ți scape printre buze. Dar nu e ceea ce aștept de la tine, îl atenționezi pe un ton serios.
Nemaiputând să amâne momentul, a decis să-și dea jos casca neagră, lasându-și lăsat chipul la vedere în totalitate, nu ai rămas deloc surprinsă. Deja știai ce urmai să vezi. Sângele deja era uscat în unele părți, semn că a durat ceva până să ajungă aici. Ți-ai pus o mână pe obrazul său, apoi ai mângâiat ușor zona din jurul unei răni. Erau mai multe dar nu aveai timp sa le examinezi în detaliu pe toate.
ㅡ Arăți groaznic, îi mărturisești, și îți dai mâna la o parte.
- De asta am venit aici, zâmbește și el la rândul său, apucându-ți din nou mâna pentru a o așeza înapoi pe obrazul tău. Își sprijină capul în palma ta pentru câteva clipe, părând că își reîncarcă bateriile după o zi lungă. Inimia ta și-a accentuat ritmul odată cu mișcarile lui, care te suprindeau oarecum, dar într-un mod plăcut.
Ați stat așa puțin timp, apoi te-ai depărtat de el pentru a-ți lua pansamentele și ce mai era nevoie să-i dezinfectezi rănile.
Seungyoun încearcă să nu vorbească prea mult când începi, deși mai scotea mici înjurături sau gemete înfundate din cauza durerii. Băiatul nu-și amintește să fi fost atât de dureroase acele lovituri primite, dar pe moment, din cauza adrenalinei, nu a ținut cont de nimic și nici nu a simțit prea multe. Abia acum suporta consecințele ca de fiecare dată. Oricum, s-a obișnuit cu asta.
Sesizând că te-ai oprit, brunetul îți oferă o privire confuză la început, dar expresia lui se schimbă, pe buzele sare apărând un zâmbet amuzat. Încă nu-l știai prea bine si totuși ai putut intui că urma să peopună ceva nebunesc.
- Mergem undeva? întreabă dintr-o dată, luându-te prin surpindere. Voiam de mult să te duc.
- Am de ales? întrebi pe un ton obosit. Nu aveai energia necesară să te mai contrazici cu el.
- Chiar vreau să-ți schimb părerea despre prietenii mei, știi? De aceea zic să mergem unde stau de obicei. Nu toți sunt problematici, te asigur. Unii cred că vor fi pe placul tău, Jaeha. Și dacă te simți cumva incomod, te voi aduce acasă imediat.
- În regulă, aprobi tu într-un final, gândindu-te că dacă vei fi aproape de el, poate nu o să se mai bage în probleme.
