Între abis şi paradis

30. Dezamăgiri

*

- Ce spui de un film după ore? Stai, ştiu, te vezi cu Edward şi n-ai timp. Uite Tassi nu vreau să dramatizez dar exagerezi, eşti peste tot cu el, n-am mai apucat nici măcar să respir în preajma ta, fiindcă el e peste tot. Nu crezi că e cazul să luaţi o pauză?

- Ce vrei să spui?! S-a răstit ea. 

- Ştii ceva? Nimic, dar vei vedea tu că o să te dezamăgească. Poate nu acum, dar într-o zi o va face. Şi eu nu voi mai fi acolo. Şi vei fi complet singură şi vei avea nevoie de un prieten, dar ştii ce? Voi fi prea ocupată cu viaţa mea perfectă ca să te bag în seamă. Voi prea îndrăgostită sau voi avea prea mult de învăţat. 

*

Dar soarta îi juca o festă. Crezuse că este atât de norocoasă, că are un iubit fascinant şi că totul e lapte şi miere. Ei bine uite că nu e aşa. 

- Spune ceva! A strigat ea prinzându-l disperată de umeri. Spune-mi că îţi pare rău şi că e o greşeală! 

- Anastasia, te rog, hai să mergem, ai văzut destule a spus Regina încercând s-o ia de acolo. 

- Nu! Justifică-te! Lacrimile i se rostogoleau pe obrajii roşii de furie. Şi-a şters apăsat lacrimile întinzându-şi rimelul. 

- Tu... tu pur şi simplu nu ai vrut nimic cu mine Anastasia, iar eu m-am săturat să aştept! Sunt bărbat ce naiba? Am nevoile mele! Palma ei i-a ars obrazul fulgerător. 

- Despre asta era tot? Doar asta căutai la mine?!

- Nu interpreta greşit! Nu am spus aşa ceva, ţin la tine, dar tu eşti... distantă. Eşti cu gândul tot în altă parte şi mă... plictiseşti. Ochii ei s-au mărit considerabil, iar lacrimile au încetat să i se mai prelingă pe obraji. Plictisitoare? 

Era adevărat faptul că fusese mai ocupată în ultima vreme fiindcă trebuia să îşi mărească mediile ca să nu repete anul din cauza notelor proaste, dar în rest tot timpul liber pe care îl avea i-l dedica lui. Mai mult de atât nici că putea să ofere. I-a mai aplicat o palmă şi câteva vorbe de duh, apoi s-a întors pe călcâie şi izbucnind în plâns mai tare ieşise din camera lui în fugă. Se împiedicase de prag şi căzuse, dar se ridicase rapid şi pornise chiar şi julită în genunchi. 

- O faci tu sau o fac eu? A întrebat Regina către Adam în şoaptă. 

- Să fac ce? Fata şi-a dat ochii peste cap şi s-a dus în faţa lui Edward dându-i un pumn în faţă cu toată puterea care i-a spart nasul. 

- Fir-ar a dracului Regina, ce a fost asta?!

- Asta e răsplata ta pentru ce i-ai făcut prietenei mele, animal prost crescut! I-a tras o privire arzătoare lui Jade care strânsese cearşaful mai tare în jurul ei. Ieşi! A strigat ea. Nu, nu scumpo, lasă-ţi hainele acolo, dacă nu vrei şi tu.

- Dar am doar un cearşaf pe mine...  a spus ea încercând s-o înduplece pe Regina.

- Cară-te! A spus ea luând-o de după gât şi împingând-o afară în mulţimea de băieţi care asistase la spectacol. Adam a privit-o dezamăgit pe Jade şi a lăsat privirea în jos. Eşti un mizerabil Edward, o să mă asigur că Anastasia nu te va ierta toată viaţa ei. Şi tu papă-lapte ce eşti, a spus atingându-i lui Adam pieptul cu degetul arătător, ai face bine să fii măcar un bun psiholog, fiindcă Anastasia va avea nevoie de noi. 

- Să ştii că şi eu sunt la fel de rănit ca ea... şi eu am fost înşelat!

- Tu eşti un prost domnule! Adevărul a fost atâta timp în faţa ta şi n-ai fost în stare să îl vezi! Şi voi la ce dracu' vă holbaţi?! A ţipat ea către grupul de băieţi care urmărea spectacolul. Plecaţi naibii în camerele voastre! 

L-a luat de mână pe Adam şi a mers în camera Anastasiei. 

- Deschide uşa sau o sparg!

- Te rog Regina, nu acum. S-a auzit de după uşă.

- Ai două ore de bocit! Dacă nu ieşi, vin eu după tine! A ameninţat-o ea. 

Regina s-a ţinut de cuvânt. S-a întors în două ore după ce l-a ascultat şi consolat şi pe Adam şi l-a lăsat în camera lui să doarmă, apoi a mers să o caute pe Anastasia. Camera ei era descuiată, dar fata nu era de găsit. A căutat-o prin tot campusul şi a găsit-o acolo unde se aştepta mai puţin: la bibliotecă.

- Ai de gând să citeşti Jane Eyre până când Rochester se plictiseşte şi n-o mai vrea? A întrebat ea amuzată, aşezându-se în faţa ei.

- Regina... a spus ea calm, era sigură că va începe s-o critice şi s-o îndepărteze, dar a pus caietele deoparte şi i-a luat mâinile în mâinile sale. Mulţumesc.

- Pentru ce? A întrebat fata uimită.

- Pentru că eşti prietena mea. Ai avut dreptate şi eu am fost proastă. Am fost proastă să cred că va fi diferit. Bărbaţii sunt nişte bestii fără inimă. Nu merită să plâng sau să mă chinui. Iartă-mă. 

- Nu am de ce să te iert. Sunt prietena ta, şi am spus ce am spus fiindcă eram supărată. Îmi pare rău. 

- Ştii. Vreau să învăţ integralele astea la matematică. 

- Poftim? A spus ea amuzată. Tu? Matematică?

- Şi economie. Şi tot ce mai am nevoie ca să mă întorc la New York şi să îi fac zile fripte iubitului meu... a tras aer în piept şi a spus cu un zâmbet amar pe buze, soţ. 

- Ce te-a apucat?

- Mă ajuţi?

- Normal că te ajut, dar de ce vrei asta?

- Jocul ăsta se joacă în doi. Şi e abia începutul clasei a 12. În plus astazi legal am drept de vot şi sunt majoră. Am multe de schimbat la mine. 

                                                                                    *

Să ajungi dintre ultimii din liceu, şef de promoţie  e greu, dar nu imposibil. Mai ales când ai ambiţie, iar numele tău este Anastasia Carol. Sau să îi spunem Edinson? 

Nouă luni mai târziu se afla într-un avion ce avea s-o aducă la New York. Era un om nou. Simţea şi vedea asta. Adunase pe parcursul anului cunoştinţele şi încrederea necesare să calce lumea familiei Edinson în picioare cu tocurile cui pe care mergea la perfecţie acum. Oare ce mai făcea Richard? Uitase cumva de aniversarea ei când împlinise 18 ani? Uitase că există Crăciun sau Paşte? Uitase de existenţa telefonului? Sau poate uitase de ea?

Ei bine dacă uitase, va avea ea grijă să îi amintească. Anastasia Edinson nu era o persoană de care să poţi uita atât de uşor.