Loki

Baiatul cel nou

Trecuse așa de repede vara, mâine voi începe clasa a X a.
Nu pot să zic ca am emoții însă ca orice început de clasă, vor fi colegi noi si materii noi.
Acum o să mă odihnesc pentru ziua ce o sa vină.

Orele au trecut așa de repede si razele soarelui îmi luminează obrajii, îmi întind mâinile și mă duc sa ma spăl pe față pentru a mai arată a om.
Îmi pregătesc ghiozdanul în care nu îmi bag decât un pix, un caiet si telefonul.

La îmbrăcăminte am ales niste pantaloni mulați si un tricou alb cu ceva imprimeu asortat cu niste teneși negri cu dungi albe.
Mă pornesc spre școală dar pe drum îmi întâlnesc cele două prietene Rikki si Gracie si împreună mergem spre școală.

Odata ajunse în curtea liceului mergem spre ceilalți colegi și împreună cu diriginta intrăm în clasă.
Ajunse în clasă ne ocupăm locurile în bănci observând un chip nou printre noi, chiar atunci diriginta îi spuse să rămână în fața clasei si să se prezinte.

La prima vedere mi se părea destul de ciudat. Era îmbrăcat într-un costum negru cu verde cu niște detalii aurii, nici măcar nu pot să descriu cat de uimiți am rămas toți la vederea lui.

Era cu totul diferit față de noi. Chiar atunci a început sa se prezinte "Numele meu este Loki si acesta este primul meu an la liceu" avea o voce destul de calmă și cu un accent britanic însă nu înțelegeam ce vrea să spună prin 'primul an de liceu' totuși eram deja în clasă a x a, ce o fi vrut să spună cu asta?

Eram îngândurată, dar chiar atunci diriginta îi spuse să se așeze în prima bancă, era chiar în fața mea.

Au trecut deja trei zile de la începerea școlii, îl vedeam majoritatea timpului pe Loki stând singur într-un colț.
Cei din clasă încercau oarecum să îl evite deoarece părea destul de ciudat si modul în care era îmbrăcat nu era mai presus.

"Să vorbesc cu el?" îmi întreb prietenele "pare destul de singur", "ar trebuii sa vorbim cu el" zise Gracie

În ultimul timp îl tot văzusem ca ma privește într-un anume fel, însă nu m-am gândit prea mult la asta.

"Bună mă numesc Cleo" spun cu o voce timidă "ele sunt prietenele mele, Rikki și Gracie"
Stă o clipă, după care răspunde "Știu cine ești"

Pentru o secundă am simțit cum inima îmi bate atât de tare încât era în stare să îmi sară din piept.
Felul în care a zis a dat de înțeles că m-ar cunoaște de foarte multă vreme.

Încercând să trec peste îl întreb "De unde vi?" el încerca să evite categoric răspunsul acestei întrebări, într-un final îmi răspunde "Locul de unde vin este foarte diferit de acesta"

Cuvintele acestea din nou mă măcinau, neînțelegând la ce se referă, simțeam că vrea să îmi spună ceva, dar ce?