Între abis şi paradis

27. Mezina

Fata a dat din cap în semn de aprobabre. S-a ridicat de pe scaun şi a dat mâna cu femeia drăguţă, părăsind lent biroul pe care scria cu litere mari şi argintii Psiholog şcolar.

*

I se părea că toată lumea o priveşte suspect. Da, fusese o persoană rea pentru că o lovise pe fata blondă, dar răbdarea ei începea să se risipească încet. Căuta absentă cu privirea ceva feţe cunoscute. Regina era plecată în oraş, fiindcă se gândise că e mai amuzant dacă chiuleşti din primele ore şi o luase şi pe Jade cu ea.

-          Tu. A auzit o voce din spatele ei. S-a întors plictisită lovindu-se de doi ochi de gheaţă. Privirea băiatului semăna atât de tare cu a străinului de acum trei zile pe care îl întâlnise fumând.

-          Oh, bună, Athur nu?

Băiatul a zâmbit arătându-şi gropiţele din obraji.

-          Mă bucur că ţi-ai amintit de mine. Regina e pe aici?

-          Îmi pare rău Arthur, a decis că o tură de chiul merge pentru un început de săptămână.

-          E în regulă, a spus el deşi dezamăgirea i se citea în ochi. Vi să stăm împreună la spaniolă?

-          Ăm... de ce nu?

-          Grozav.

-          Dar înainte de asta, a spus ea ezitând, ştii cumva de unde pot face rost de nişte ţigări bune?

Arthur doar i-a oferit un zâmbet ştrengăresc.

Aparent şcoala avea şi un loc special amenajat unde tinerii mergeau să fumeze. De care profesorii nu ştiau. Sau asta credeau elevii. Când prietenul ei i-a spus că e un loc nevonvenţional, nu se aştepta la asta. Peste 50 de copii se aflau pe acoperişul clădirii în care se aflau camerele fumând liniştiţi şi povestind. La fel ca şi mai devrem în curtea şcolii toate privirile s-au îndreptat spre ea.

-          Haide, i-a spus Arthur nebăgând în seamă privirile curioase. A tras-o spre un grup format din 3 băieţi şi o fată. Mare i-a fost uimirea când roşcata a expirat fumul ţigării din care trăgea cu sete şi şi-a lipit lacom buzele de ale lui Arthur.

-          Bună, i-a salutat ea pe cei patru.

-        James Hush, a indicat Arthur spre unul din băieţi care avea ochii de un verde aprins şi era foarte foarte înalt, Finn şi Elisei...

-          Jackman, i-a tăiat-o Anastasia, recunoscându-i pe cei doi. Regina mi-a spus de voi, aţi trecut pe lângă noi în prima zi de şcoală. Cei doi au privit-o încurcaţi şi au salutat-o.

-          Şi ea e Rose, Rose McKenzie, mezina familiei... de unde ziceai că vi?

-          New York.

-          Şi eu! A spus fata entuziasmată.

-          Sigur ai auzit de familia ei, a spus Arthur entuziasmat.

-          Anastasia Carol, s-a prezentat ea dând mâna cu fata cu faţă de înger. Nu am auzit de ai tăi, dar mi-ar face plăcere să te ascult, a spus ea înghiţind în sec.

Care erau şansele ca din toate persoanele de pe glob, ea să se întlnească aici tocmai cu sora femeii pe care o ura cel mai mult?

 

*

-          Nu ai mai fumat, a spus Rose privind-o cum se îneacă cu fumul.

-          Nu chiar,a spus ea tuşind.

-          Toate au un început. A completat Arrthur.

-          Şi voi de cât timp sunteţi împreună? A întrebat ea curioasă. Credeam că... dar s-a oprit la timp înainte să vorbească baliverne.

-          Aproape două luni, a spus Rose aplicându-i un sărut pe vârful nasului lui Arthur.

-          Sunteţi tare drăguţi, a concluzionat ea.

-          Mulţumim. Tu ai pus ochii pe cineva? A întrebat Rose ca între fete.

-          Nu, nu chiar, a spus ea căutând cu privirea să fie sigură că străinul ei nu era prin preajmă. S-a îmbujorat la acest gând.

-          Eşti sigură? Mie mi pare că...

-          Hai să mergem, a spus Anastasia. Capul o durea şi toate se învârteau cu ea din cauza ţigărilor.  

-          Eşti palidă. Te simţi bine? A întrebat-o Rose.

Cum putea fi atât de drăguţă? Se prefăcea? Oare ştia cine e de fapt şi voia doar să i se bage sub piele?

-          E de la ţigări, a spus Elisei. Nu trebuia să dai gata două din prima micuţo. Apleativul o deranja, dar preferase să ignore, şi în orice caz, nu aşa tare ca durerea de cap.

-          Haide, o să mergem jos şi o să îţi dăm un pahar de apă.

-          Mai stai cu mine la spaniolă nu? A întrebat-o Arthur.

-          Da. Da stau.

A coborât cu greutate scările, clătinându-se într-o parte şi în alta. A dat fuga la baie ca să se spele pe faţă. Îi era rău de-a binelea, dar băuse puţină apă.

-          Data viitoare trage direct în piept şi expiră. Nu ţine în tine, a auzit o voce pe holul de la baie.

-          Poftim?

De după peretele care ducea spre baia băieţilor şi-a făcut apariţia un băiat înalt cu ochi albaştii. L-a recunoscut imediat.  I-ar fi spus pe nume, dar nu îl cunoştea.

-          De unde ştii ce am? Nu te-am văzut pe acoperiş.

-          Nu am fost acolo, dar asta nu înseamnă că sunt şi surd. Te-am auzit vorbind cu prietenii tăi.

-          Cine naiba eşti tu? A întrebat ea furioasă. Şi de unde ştii cum mă cheamă şi ce fac? Mă urmăreşti cumva? Eşti nebun?

Buzele lui s-au arcuit într-un zâmbet superb, alături de nişte gropiţe drăgălaşe.

-          Nu sunt nebun. Termenul corect dat de medici a fost schizofrenic. Dar stai liniştită, iau medicamente. Şi dacă vrei nici nu te ating. Stătea pasiv sprijinindu-se de perete cu spatele şi un picior pe perete, ţinându-şi mâinile în buzunar. Anastasia s-a înroşit ca un rac.

-          Îmi pare rău, n-am vrut să sune aşa.

-          Scuteşte-mă. A spus el dându-şi ochii peste cap. Eu sunt Edward.

-          Anastasia. Dar probabil ştiai asta deja.

-          Toată şcoala vorbeşte de tine.

-          Serios? Un zgomot de uşă trântită i-a atras atenţia. Rose şi-a făcut apariţia, fluturându-şi buclele roşcate.

-          Hei, eşti bine? Arthur m-a trimis să văd dacă eşti ok. Întârziaţi la oră.

-          Sunt bine. Povesteam cu... s-a întors dar Edward nu mai era. În fine, să mergem, tu nu vi? A spus ea schimbând subiectul.

-          Nah, eu fac japoneză.

Acum se simţea de parcă ea era cea schizofrenică.

                                          *

În poză Arthur şi Rose