Totul se schimbase. Monotonia era dezvoltată acum altfel: scârba de a mai lucra, un program întreg, la brutărie, vizite la case diferite în scop personal, adică băi, mese sau furturi de bunuri personale. Gata cu munca pentru bătrânici. Cel puțin până își dau seama. Pe lângă acestea, mai era cerșitul și noutatea de a căuta în gunoaie. Nu oricare gunoaie. Mizerii de la chioșcuri sau de pe lângă case cu un anumit aspect. Finalul săptămânii le aduce pe surori împreună. - Mi-e greu, moare Sophie.. - Ne descurcam noi, ca întotdeauna. - Acum, că e așa cu brutăria, te rog să stai cu copiii. În câteva minute camera era îmbâcsită de fum. Fum toxic de țigară. - Se lasă frigul, soro.. - Da...și își lasă capul pe spate. În oraș însă, pensionarele cochete stau roată pe lângă masă. Unele joacă bingo altele table. E totul luminat, curat și miroase a miere. E plin de culoare, comentarii și râsete. - Ha, ha, ha! Tu.. Ah, Sophie dragă, nu aș vrea să stric dispoziția dar, fata asta a ta, Căti, se lasă dăunașă. - Ah, da Sophie! Chiar! adaugă alta. Îmi dispar lucruri din casa! Pentru tine nu i-am zis nimic! Sophie încremenește. Mimează un zâmbet și spune doar "voi sta cu ochii pe ea". Jocul își reia farmecul. Luna strălucește. Pe o ușă timid deschisa, norul de fum iese afară. - Cu vremea asta, îmi răcesc copiii. Mâine trebuie să le dau ceva cald de mâncare. - Poate îi iei și pe ai mei? - Unul în minus sau în plus..?! Da', targu' soro, nu uita. spune Echaterin. La târg trebuie neapărat să mergem. Eu aduc și câteva găini. Mai pun copiii la cerșit și tot e ceva, înțelegi? -Mergem, da normal. Sfârșitul lunii lui octombrie, încă primăvăratic dar seara, e precum toiul iernii. Casele tac, pustiul vorbește împreună cu vântul. O pisică se întinde undeva, pe când un cocoș cântă bunii dimineți. O nouă zi cu raze calde. Pași mici fâșie pe dușumeaua rece. Se strâng lângă mama lor, care se trezește la atingerile lor. Îi adună repede în brate, îi dirijează, trage niște pantaloni și o greacă pe ea apoi fuge pe uliță în jos. Garla de copii e după. - Hai soro, urcă-i repede în căruță! - Unde mergi azi? - La Smirinda. Chiar acum de dimineață mă așteaptă. Toată căruța era ocupata de copii murdari, slabi și triști. Cu haine subțiri și altele rupte. Unii desculți, alții cu pletele în ochi. Undeva, chiar la intrarea în oraș, Echaterin îi dă jos. Le face rânduiala și îi așteaptă la casă după cel puțin o oră. Pierd vremea până când sunt siguri că Smirinda a plecat. Smirinda, o aștepta în curte. - Ai ajuns! Ce bine! Tot ce te rog azi e să cureți gradina de buruieni, să o sădești. Când ma întorc îți dau un sac de cartofi. Echaterin doar își clatină capul. - Să ai spor! Chiar dacă e trecută de patruzeci de ani, Smirinda încă predă în școlile de gimnaziu. Echaterin însă, se strecura direct în casa și pregăti masa, ca pentru prânz, copiilor. Le încălzi o supă de pui, apoi varză călită cu pâine cumpărată chiar de la brutarie. Ochii tuturor sclipeau. Era o liniște asurzitoare. Erau precum îngerii. Lipsiți însă de aripi. Așteptau mâncarea. După ce farfuriile au fost umplute, lingurile răsunau și fălcile lor pleoscăiau. Mai răsărea câte un zâmbet. Mâncau în taină. -Bine acum, grăbiți-vă. Luați-o pe jos, iute!! Echaterin rămâne să strângă masa. E în casă de trei ore. Se motivează, își pune mănușile pe mâini , ia foarfeca și se îndreaptă în final spre grădină. La ora 11 doamna profesoară intra în curte. Se uită în jur, totul e neatins. Își strânge pumnii și merge spre plantație. Cu spatele, aplecată stă Echaterin. Grădina era la fel de împuțită cu buruieni ca la plecare. Smirinda își eliberează pumnii și întreaga furie se revarsă în pălmi, împingând-o pe Cati cu fața în pământ. - Ce ai făcut? Sunt plecată de la opt, de când se făcu' lumină, de când cântau cocoșii! Crezi că nu știu ce faci? Furi! Jigodie ordinară! Obrajii Smirindei erau roșii foc, glasul ei aspru răsuna în ogradă. Furia ei iese de sub control și o lovește puternic pe Cati peste față. Nu se lasă in fața bătrânei și o izbește de gard, murdărind-o pe costum. - Ieși afară din curtea mea! Fără ezitări, în pasi repezi, chiar fulgerători, Cati părăsește locul.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
