Ciocu' mic și joc de glezne

Capitolul 6

Capitolul 6.

 Se abține atât de tare să nu plângă încât pe fantasticii mei îi face să râdă mai cu poftă. Lovește cu palma copacul din fața ei de parcă el ar fi vinovat de cele întâmplate. 

           — Ai încercat să dai pe după urechi și pe la încheieturi cu agheasmă? Întreb amuzat. Poate scapi de drăcușori. Completez privind-o jucăuș. 

Ăștia leșină pe lângă mine la auzul celor spuse și inspectorul mârâie ca un câine violent. 

           — De ce? Se strâmbă. La tine funcționează? Chestionează cu barba tremurândă. 

          — Eu îi amorțesc altfel. Surâd. 

          — Băutură și gagici, este? Șoptește Persico. 

Ciocu' mic, tâmpitule că acum te fac să leșini! Îl văd pe Pontrelli cum se duce cu pași mici înspre ea și o bate ușor pe umăr. 

          — Să nu fi supărată tare. Combinația de brânză cu bezele au avut o reacție violentă la mine în stomac. Clipește Pontrelli des din gene. Când ți-am mai văzut și costumul apretat, m-a luat cu vărsare de conținut. Adaugă încercând să fie serios. 

         — Da, calmează-te! Miroși urât, cred că de la suflet e duhoarea, dar dacă bei nițica apă sfințită mai scapi de dogoare. Sau se mai relaxeaza viermi din interior. Mormăie distrată Smith. 

         — Mergi și fă un duș. Stai fără grijă, șerpilor li se regenerează pielea. Oftează Westbrook prefăcându-se îngrijorată. 

        — Scorpiile mușcă, știu că am văzut un documentar la biologie, însă dacă faci o intersectare de rugăciuni... încearcă cu Tatăl Nostru prima dată, o să-ți mai scadă din colți. Zâmbește drăgălaș Leasure. 

        — Suntem prietenii tăi și o să te ajutăm. Știm că nu îți place să-ți arăți țâțele și o să-ți dăm o pereche de chiloți de-ai lui Pontrelli să te acoperi cu ei. Îi trimite un pupic prin aer Persico. 

Efectiv este înmărmurită la amalgamul de sentimente venite de la deosebiții mei. Măcar ei spun fix ce le trece prin cap, fără filtru și fără să se transforme în ceva ce nu sunt. 

        — Vezi ce copii buni. În locul lor făceam mult mai grav. Îi fac cu ochiul. 

        — Urmează, domnule. Exprimă Smith. 

        — Ce?! Mă încrunt.

        — Nimic, mă băgam în seamă aiurea. Rânjește ridicând din umeri. 

Stă cu mâinile proptite în șold și aruncă uitături urâte fiecăruia pe rând. Când ajunge cu privirea la mine începe să facă pași. 

        — E numai vina ta! Tu trebuie să te ocupi de ei! Mârâie împingându-mă cu degetul în piept. 

       — Ba nu e vina căpitanului deloc. E numai și numai a jocurilor tale infecte. Sare de cur în sus Persico. 

       — Credeai că o să spui '' îmi pare rău'' și gata se șterge totul cu buretele? Se rățoiește Westbrook. 

      — Ți-am povestit despre noi, despre cei care au fost elevi aici în trecut. Ești o dezamăgire. Scuipă Leasure cuvintele. 

      — Am crezut că faci parte din familie, însă ai demonstrat că ești la fel ca cei care ne-au rănit în trecut. Murmură Pontrelli lăsând capul în pământ.