Deschid usor usor ochii si deasupra mea era aplecat tipul in costum negru din noaptea trecuta:
-Voiam sa vad ce mai faci... Cum te mai obisnuiesti cu nemurirea.
-Ma tin bine... Dar ai putea sa nu mai vii sa ma verifici cat dorm? E foarte ciudat!
-Ok, Ok. Si... Ce ai chef sa faci azi?
-N-am nicio idee dar de ce intrebi?
-Pai am decis sa-mi fac o vacanta pana pe pamant asa ca am vrut sa cunosc acest specimen numit god's and devil's favourite...
-Wow... Ce nume complicat. Spun cu un usor suras
-Hey! De fapt fratele meu l-a ales. Pe partea cu inspiratia nu o duce foarte bine
-Am inteles. Pai ce zici sa iesim sa vezi si tu oamenii pe care ii gestionati ca pe cartofi.
-Seems leggit...
Ma ridic din pat si ma imbrac in ce ma imbrac de obicei. O pereche de blugi negri, un tricou negru, o pereche de converse negri si iesim pe usa. Ce-i drept e ca intre mine si domnul din stanga mea era o oarecare diferenta...
-Deci. Cum de ai reusit sa fii pe ambele liste? Mi se parea imposibil dar aparent tu ai gasit o cale sa ne fraieresti. Un om fraiereste Divinitatea. Ironic.
-Sincer... habar nu am. Tot ce am reusit eu sa fac a fost sa... mor.
-Daca zici...
Mergem intr-un parc din apropiere. Era Sambata si se cam inserase asa ca era destul de aglomerat.
-Deci... Asa arata omenirea.
-Da. Adica... Nu e mare lucru pentru tine. Astia suntem pana la urma.
-Nu la asta ma refeream. E destul de plictisitor intelegi? Sa fii nemuritor. Lucrurile nu se termina niciodata. La propriu. Umanitatea este interesanta. Detine un termen ce nu exista in campul lexical al cuvantului Divinitate. Moartea. Pentru voi inseamna atat de multe lucruri dar pentru noi... E o jucarie. Un banc fara nicio poanta.
-Wow. Nu m-am gandit niciodata la asta. Ii spun in timp ce ne asezam pe o banca.
-Da... In general oamenii nu fac asta. Majoritatea incearca sa afle calea catre nemurire dar niciunul nu se gandeste la cat de plictisitor poate deveni. Nu intelegi acum dar avand in vedere puterea pe care ai capatat-o o sa iti dai seama cu timpul ca am dreptate. Apropo. Care a fost motivul pentru care ai murit atunci?
-Un jaf de strada. Ceva banal. Mort de mana altui om.
-Si dupa ce ai revenit?
-Pai... l-am lasat sa traga si pe urma l-am lasat inconstient
-Te-ai bucurat de moment. Violenta e un lucru care te defineste. Nu esti facut sa traiesti in pace. In locul ala plictisitor in care totul e alb si frumos.
-Nu incerca sa imi spui tu mie cine sunt. Nu am lasat pe nimeni niciodata sa imi spuna replici de genul: ''Tu esti genul de om care...'', ''Esti exact ca...'' si asa mai departe. Nu suport chestiile de genul.
-Ok. Nu voiam sa te enervez. Cam trece timpul iar iadul fara un rege... nu e de bine. O sa te las. Mi-a facut placere sa vorbim. Isi desface o pereche de aripi negre si zboara catre cer.
Ma uitam in gol, gandindu-ma la ce urmeaza sa se intample. Lucrurile in viata mea s-au schimbat. Nu stiu daca in rau sau in bine. Asta tine de viitor
