Run With Me

unu

Mă uitam pe geam, aveam cana de ceai lângă mine, Suede se auzea pe fundal. Era ceva incredibil la nuanțele de gri ale orașului, chiar dacă soarele se chinuia să așterne raze asupra lui. Suficient pentru unele femei să iasă în rochie. Toate culorile, toate modelele, toate lungimile, râsete și voci, ecouri și banalități. Femeile alea se speriau de mine. 

Îmi aminteam de veri apuse, când ascultam albume întruna. Descopeream muzică, era lansată în perioada aceea și eu aveam o sete nebună. Nu mă opream la un singur gen. Am dat-o pe experimentală, darkwave, industrială, descoperind acea latură din mine. Eram adolescentă, voiam să fiu influențată de alt fel de oameni. Deveneam din ce în ce mai ciudată. Îmi plăcea.

Luam câte o gură din ceai, cădeam pe gânduri, analizam piesa, vedeam expresiile și sentimentele oamenilor. Unii clar pretindeau, alții se manifestau prin vorbe, lacrimi, gesturi. Nu aveau nimic de pierdut, nu le păsa. Un fel de spectacol de admirat.

Acum eram capturată de ea. Purta o rochie cu o haină de blană sintetică deasupra și bocanci. Părul ei castaniu, lung îi acoperea o mare parte din față. Se oprește la un moment dat și se uită în jur. Își ridică privirea, văzându-mă. Schițează un zâmbet și își dă părul din ochi. Ochii ei mari au fost prima trăsătură pe care am observat-o. Un sentiment demult în comă se trezește.

În atmosfera unei zile de primăvară am văzut-o. Era frumoasă și grăbită. Avea pasul apăsat, o privire timidă, nesigură, amintindu-mi de căprioarele în lumina farului. Era atractivă, cu o poveste de spus. Pe când eu refuzam să o spun pe a mea.

//carte nouă omggg. nu prea am cuvinte.
enjoy this madness.//