Eu și Mia

8. Seva și speranța

De multe ori m-am întrebat de unde-mi trag eu seva și merg mai departe. Am primit atâtea critici în ultimul timp, încât nu am putut să nu mă întreb. În minte-mi stăruiesc trei repere:

Un zâmbet. Pur și simplu. Ador să merg pe stradă și să întâlnesc o persoană care-mi zâmbește. E nevoia... probabil că prea puțini zâmbesc în jurul meu și atunci când prind o asemenea raritate, o prețuiesc la justa ei valoare. Spun prostii! El nu are preț. Un zâmbet e ca un motoraș pentru mine, mă ajută la mobilizare. E mângâierea Cerului, se poate spune... este cea mai apropiată atingere divină pe care o poți primi. Așa simt eu.Indiferent de timpul scurt de savurare a acestui moment, ori de inefabilul trăirii, zâmbetul e țânțarul care ridică în picioare elefantul mâhnirii din sufletul meu.

Un cuvânt de bine. Ce vag sună... unora le trebuie confirmări stufoase și pline de emfază...poate și mie, câteodat'. Atunci când se trezește balaurul rațiunii la cele mai nepotrivite ore... dar mie, mie mi-e de-ajuns, în restul timpului, și cu o vorbă bună, mică, ușor mototolită, mângâiată pe umărul greu, care să mă strunească. Cu vorba bună trebuia să încep! La început a fost strunirea, apoi mobilizarea și acțiunea propriu-zisă. Cine mai știe? Și ce mai contează? De multe ori, trebuie să recunoaștem, doar persoana întâi contează în detrimentul tuturor filosofiilor din sacoșele minții.

Dar dacă mai e ceva ce-mi ține bună dispoziția în viață și depresia departe, aceea e cultura. Deja la al treilea punct veți spune: "Mia e o prefăcută, nu e reală, ne joacă pe degete. Prea se dă importantă". Poți jura că nu exist? Sunt sufletul de după monitor. Dar cultura? E mereu materială și a naibii de evidentă? Uneori semăn cu ea. A nu se trage un semn de egalitate între mine și ea! Eu nu-l trag. Cultura e, poate, acel râu cu apă lină care-mi curge prin sine uneori și mă desăvârșește. Clișeistic? Mă simt desăvârșită doar atunci când consum cultură de calitate (ce-i aia?). Sunt dependentă. Cireașa de pe tortura mea e cultura. Ea mă consumă, ea mă răscumpără, ea mă convinge.

Am trei afluenți cu sevă de calitate ce mi se varsă-n suflet. Deseori, unul din ei, dacă nu toți, seacă, dar după fiecare perioadă de ploaie din viața mea, își reiau din nou traiectoria. O fi autoconservare? Cercul meu vicios și drag...

Nu sunt anormală, nici culturală. Sunt doar Mia. Mă prezint din nou...