Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 34

De aceea era toata lumea asa panicata, iar Harry asa de nervos. M-am uitat la el. Privirea ii era atintita undeva intre cele doua morminte. Fata lui nu mai era nervoasa, acum era doar trista. O tristete atat de grea incat ii tragea colturile gurii in jos.

-          Nu am stiut... am spus incet.

A tresarit la auzul vocii mele. S-a pus in genunchi pe pamant si a rasturnat punga intre noi. Erau lumanari din acelea ca si capacele si niste flori. M-am asezat langa el incet. El a cautat ceva prin buzunare si dupa cateva momente a scos o bricheta. A luat o lumanare din cele zece de jos. A aprins bricheta, dar a ramas asa deoarece mana cu care tinea lumanarea ii tremura. Vantul a suflat cu putere si i-a stins flacara, iar Harry a injurat cu putere. Cu o mana i-am cuprins antebratul, iar cu cealalta i-am luat lumanarea micuta dintre degete. Am tinut-o pentru el pana a aprins-o si am asezat-o pe mormantul mamei lui. Am facut asa si cu urmatoarele si am pus cinci pe un mormant si cinci pe altul. I-am privit fata cand bricheta se aprindea si i-am putut vedea ochii inlacrimati, dar nu a cazut nicio lacrima din ei. Harry tinea toate lucrurile astea ascunse adanc in el si niciodata nu a stat sa le planga asa cum trebuie. Niciodata nu a putut sa isi ia o pauza de la viata lui si doar sa stea in propria mizerie si sa se gandeasca la ele in timp ce plage. Cred ca asta e necesar atunci cand cineva moare. Sa stai si sa plangi dupa ei.

S-a ridicat putin in sus cat sa poata cauta ceva in buzunarul de la spate al pantalonului. Si-a scos portofelul din care a extras ceva impaturit. Si-a asezat portofelul la loc si apoi a revenit la pozitia initiala, pe genunchi. A despaturit bucata de hartie si a aprins bricheta ca sa pot vedea cine era in poza. Bucata de hartie arata destul de veche si sifonata ca si cum ar fi fost impaturita de multe ori. Erau doua femei. Una mai tanara si alta mai in varsta. Amandoua aveau gropitele lui Harry si ochii verzi ca jadul. Fata avea parul castaniu foarte inchis, iar femeia avea un batic pe cap. Mama si sora lui Harry. Anne era palida si avea pungi sub ochi. Era bolnava in poza. Chiar si asa, amandoua erau frumoase. Zambetul lor ara mare si adevarat, nu ai fi spus ca au avut viata pe care au avut-o.

-          E poza din albumul bunicii, a zis Harry cu o voce ragusita. Uneori mergeam acolo si atunci ea ne facea poze ca sa aiba amintiri pentru ca traia in Londra si ne platea biletul de avion pana la ea.

A stins bricheta si a pus poza in buzunarul hainei.

-          Erau foarte frumoase! am zis incet.

El a zambit slab si apoi m-a privit. Avea ochii atat de tristi si parca le puteam vedea chipurile lor imprimate peste ale lui. S-a asezat cu fundul pe pamantul rece si m-a luat intre picioarele lui. El statea cu fata spre morminte, iar eu aveam umarul stang lipit de pieptul sau. Picioarele mele treceau peste piciorul lui stang, iar capul imi era intors in asa fel incat sa pot vedea si eu locul unde mama si sora lui erau. Bratele sale ma imbratisau, iar eu ii tineam mana stanga intre palmele mele. Suflam aer cald pe ea si ii sarutam degetele ca sa il linistesc.

-          Aveam vreo cinci ani, a zis el la un moment dat, si tata era plecat. Mama ne-a luat pe mine si pe Gemma si ne-a dus, cu banii pentru medicamentele ei, la un carnaval local. Carnavalul a fost de tot rahatul, a spus el cu un mic hohot, dar am stat numai noi si ne-am distrat. Eu, mama si Gemma.

Am zambit usor.

-          Gemma avea de mers la un bal pentru scoala, iar tata nu a vrut sa o lase, a continuat el. Mama a stat nopti la rand facandu-i o rochie si nu mai tin minte exact cum era, dar stiu ca era mov, iar ea iubea movul. Gemma s-a bucurat atat de tare incat pe mine ma dureau obrajii de cat zambea. Si a mers pe furis la bal, iar mama m-a facut sa cred ca e o misiune secreta si noi eram spioni. Datoria noastra era sa o scoatem din casa fara sa-si dea seama si apoi sa o bagam in pat la ora 11. Chiar m-a pictat pe fata ca un indian. Nu ma intreba care e legatura.