Scorpie la ceas de seară

Capitolul 1

         E seară, e târziu, iar eu stau singur, de nebun, pe o bancă de pe strada " George..." nu mai știu cum. Aștept o damă și o aștept de vreo trei ore. Nu aș fi stat atât dacă dama nu ar fi fost nevastă-mea. M-a sunat acum trei ore și jumătate și mi-a spus să ne întâlnim pe banca unde mă aflu chiar acum, iar de atunci, niciun semn de la ea. Nu aș putea spune că sunt disperat, dar nici bine nu-mi e. Nu de alta, dar dacă s-ar întâmpla ceva, nu-i știu PIN-urile de la carduri.

          Și cum stau eu singur pe banca de pe strada ce pare părăsită de secole, mă gândesc la toate momentele, bune sau rele, din mariajul meu cu Mioara. Ne-am cunoscut acum douăzeci de ani. Eu aveam douăzeci și unu, iar ea douăzeci. Cât s-a rugat săraca fată de mine să ne luăm. Îmi tot zicea: "Hai, măi Victore, să ne căsătorim și noi! Hai să ne facem casa noastră!". Da eu nu și nu. Nu voiam sub niciun chip să renunț la burlăcie. Da ce, eram prost? Să las eu berea, femeile și distracția pentru nevastă, copii și datorii?! Era clar: o căsnicie nu era pe lista mea de așteptare. Apoi am văzut cât de tristă era și mi-am zis că o femeie nu strică la casa unui bărbat și că, oricum, Mioara mea nu-i deloc femeie urâtă. Așa că pe 20 octombrie '90 ne-am luat. Doamne! și era o vijelie afară și ploua și tuna, da eu n-am băgat de seamă. Nu credeam eu în superstiții, da serios că dacă mă gândeam că ploaia aia prevestea dezastrul, nu mă mai însuram cu Mioara.

          În fine, ne-am așezat la casa noastră, toate bune și frumoase... Toate bune și frumoase primu' an. După, au început problemele. Nevestica mea blândă și frumoasă s-a preschimbat subit în vrăjitoarea cea rea. Orice făcea Victor nu era bine. Îmi amintesc și acum prima noastră ceartă:

          -Victor puiule, ai luat pâine?

          -Nu, prințesa mea!

          -De ce Victoraș?

          -Păi știi și tu...am fost cu băieții să bem o bere și după am mai stat și noi să vorbim, așa, ca pe vremuri.

           -Cu băieții, să vorbiți ca pe vremuri? Pe mine nu mă scoți niciodată niciunde, da cu băieții te duci toată ziua la băutură și la curve. E las' că o să vezi tu când mi-oi lua lumea în cap. Vezi tu de-oi mai veni pe acasă. O să ies și eu cu fetele la un suc. Să te duci să iei pâine și să faci curat în casă că știi bine că deseară vine nepotu-tău la tine!

          Asta a fost tot. A trântit ușa după ea și am știut că tocmai am devenit un cățeluș ce ascultă cuminte toate ordinele stăpânului. Și-n fiecare zi îmi ziceam: " Gata! Gata cu asta! De mâine îi arăt eu cine e șefu'." Pe naiba! Când a pus femeia piciorul în prag, s-a zis cu șefia oricărui bărbat.

          Eh! Da au fost și momente bune, numai că nu mi-le amintesc eu acum.