Bro code

Capitolul 3

Acum era acum !
Stateam si ma holbam in fata usii de la intrare cu telefonul intr-o mana si cu cheile in cealalta . Nu voiam sa intru in casa si sa dau cu ochii de mama. Ce aveam să-i spun ? Ca m-am băgat în mijlocul unei bătăi prostești fără macar sa ezit . Si pentru ce ? Pentru un băiat pe care de abia l-am cunoscut acum cateva ore . Trebuia să mă gândesc la o minciună buna .
- Vrei sa bati odata la usa sau ma întind pe iarba sa trag un pui de somn ?
Eva a inceput sa para irascibila după primele 5 minute de stat degeaba .
Afara era o zi caldă de mai , soarele ardea pe cerul lipsit de orice urma de nor . Singurul motiv pentru care nu am facut insolatie este copacul din fata casei mele ce umbrea usa de la intrare si jumatate de alee .
- Mai lasa-ma doua secunde .
Eva ofta cu zgomot in spatele meu si se îndrepta spre usa .
- Ce vrei sa faci ? am intrebat-o speriată
Si atunci apăsă pe sonerie . Sunetul familiar de păsărele ciripind se auzi de undeva din interior .
Am început să mă panichez , ce aveam sa fac ?
Nu imi veni nicio idee asa ca pur si simplu stăteam nemișcate amândouă așteptând să ne deschidă cineva usa .
Am tot așteptat timp de câteva minute dar nimeni nu părea să vină.
- Ai spus că mama ta e acasa . Imi reproșa enervantă Eva .
- Asa credeam ! Am sa deschid usa cu cheile .
Cheia intra imediat in broasca ce se deschise cu un pocnet. Eva împinse usa si intra in casa .
- Mama! Am țipat eu fără niciun răspuns. Stai , lasa-ma sa o sun
Mi-am deschis telefonul si am apăsat pe numărul mamei din contacte , apoi l-am apropiat de ureche . Mama răspunse după doar câteva minute .
- Da Robin , ce e? Sunt putin ocupată .
- De ce nu esti acasa ?
- Nu ti-am spus? Probabil am uitat
- Ce să imi spui ?
- Suntem plecați din oraș pentru câteva zile ,nu știm exact câte .
- De ce ?
Ma bucuram asa de tare ca nu trebuia sa imi vad părinții in momentul acela , poate cand o sa vina inapoi o să-mi treacă de tot ochiul .
- E pentru serviciu , iti explic mai tarziu pentru că acum nu pot vorbi , bine? Pa scumpo .
- Bine mama, pa.
Mi-am luat telefonul de la ureche si am apăsat pe butonul de închidere de trei ori înainte să o anunț pe Eva de vestea cea bună.
- Hai sa facem o petrecere in pijamale ! Va fi amuzant . Propuse ea
Nu o puteam lasa sa doarmă la mine, trebuia sa vin cu ceva .
- Maine avem scoala , nu cred ca e o idee prea bună.
- Putem învăța împreună si nu o sa ne culcăm tarziu , haideeee.
Trebuia să o fac sa cedeze cumva dar nu cred ca o sa-si ia gandul de la ideea asta prea ușor.
Nu a trebuit să îi răspund pentru ca am auzit dintr-odata un sunet prea cunoscut . Cântecul preferat al fratelui meu răsuna din boxele sale . Am urcat scările către camera lui si am intrat fără să bat la usa .
- Eric ! Am țipat eu odata ce usa lui se deschise larg .
Eric stătea în patul sau cu telefonul în mână . Muzica rap suna din boxele pe care le tine sub biroul său lipit de peretele din stanga. Camera era întoarsă pe dos ceea ce era normal pentru fratele meu mai mare .
- Ce vrei?! Tipa si el inapoi.
- Da muzica mai încet!
- Ce???
- Am spus sa dai muzica mai încet!
Se ridică si închise muzica . Apoi se apropie mai bine de mine .
- Ce ai pățit? Ce e cu fata ta ?
- Nu e treaba ta , si sunt bine .
- Daca nu imi spui atunci am sa te parasc mamei .
Trebuia să inventez ceva bun .
- M-am împiedicat si am căzut cu capul de pământ, e chiar nimic. M-am dus si la cabinet ca sa ma îngrijească, vezi?
-Minti , imi pot da seama cand minți, cu cine te-ai batut?
- Cu nimeni , de ce nu ma crezi?
- Spune-mi adevărul, promit ca nu ma enervez .
Totusi parea nervos , ținea pumnii inclestati in jurul corpului . Ma uitam fix in ochii lui caprui inchis si incercam sa par cat de convingătoare puteam , era mai înalt decât mine .
Eric e tipicul adolescentului îngamfat ce ii plăcea să meargă la petreceri și sa lipsească de acasa cu nopțile. Surprinzător, mama si tata nu aveau niciun cuvant in toata chestia asta pentru ca notele lui de la scoala sunt foarte bune iar profesorii il laudă la orice pas . E in acelasi liceu cu mine doar ca eu sunt in clasa a 9a iar el e cu doi ani mai mare .
- Am intrat într-o luptă.
Am spus-o repede ca si cum a-si fi scos un plasture , într-un fel ma simt mai bine .
Fata fratelui meu se încruntă de furie
- Cine te-a lovit ?
- Nu m-am batut cu cineva , doar am incercat sa opresc o luptă.
- Cine?
- Dylan , dar nu e imp....
- Dylan si mai cum ?
Nici macar nu ma lăsă sa termin .
- Nu asta e important , ai spus ca nu te superi !
- Vreau sa port o discutie cu el .
   Nu mai puteam sta in fata lui sa vad cum exagerează, imi pot purta singura de grija , nu am nevoie de nimeni sa ma apere.
   M-am intors si am iesit pe usa fără să mai spun nimic apoi am coborât scările.  Eva ma astepta jos pe hol .
- Am auzit tot , cred ca ma duc mai bine acasa , ne vedem maine bine?
- Ok , ne vedem maine.
  M-am apropiat de ea sa ii dau o îmbrățișare,  mereu mi-au placut imbratisarile.
- Vezi sa pui niste ghiata pe ochi .
- Asa fac .
I-am zâmbit călduros,  macar acum nu trebuie sa ii explic Evei de ce nu poate dormii la mine .
  Am încuiat ușa in urma ei si am urcat grabita scările spre camera mea .
  Odata ajunsă acolo m-am aruncat in pat .
  Mi-am deschis telefonul , era doar cinci iar eu ma simteam obosită,  nu mai vreau sa am niciun contact cu lumea de afara momentan.