Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Șatenul intră în clădirea imensă îndreptându-se spre lift. Toți angajații ce îl vedeau făceau câte o plecăciune și îl salutau. Era cunoscut și respectat de toți ceea ce era în avantajul său.
Kim Taehyung este unul dintre cei mai buni detectivi din sistem. A lucrat o vreme în SUA, iar acum s-a întors în țara sa natală, Coreea de Sud.
Se îndreptă spre o ușă mare din lemn de brad, aflată în capătul holului și intră.
"Bună ziua!" salută acesta respectuos făcând o plecăciune.
Intrase într-o încăpere mare a cărei pereți erau de un alb imaculat, iar unul dintre ei era din sticlă, lăsând să se observe luminile orașului. Aproape de peretele din sticla ce era paralel cu cu ușa pe care întrase se afla un birou mare, cu multe foi împrăștiate deasupra sa, la care stătea un bărbat de vârstă mijlocie ce analiza atent niste hârti.
"Ah, bună Kim! Ia loc!" spune bărbatul ridicându-și privirea din foi și făcându-i semn spre canapeaua din colțul camerei.
Băiatul aprobă scurt din cap și luă loc pe canapeaua indicată de cel mai mare.
"Ați vrut să mă vedeți?" întreabă șatenul ferm având o poziție ce transmitea siguranță.
"Da. Kim, crezi că ne poți ajuta cu un caz, acum că ești iar în oraș?" întreabă bărbatul lăsând la o parte foile pe masă și își împreună mâinile, așezându-le pe masă și îndreptându-și postura.
"Mereu bucuros să ajut! Spuneți-mi mai multe!" spune băiatul hotărât.
Îi plăcea meseria sa. Îi plăcea să facă dreptate și să ajute la pedepsirea oamenilor fără scrupule, cum îi numea el.
Ultimul caz pe care îl preluase când încă era în Seoul a fost un succes, fiind rezolvat în mai puțin de două săptămâni.
"Avem semnalate încă două dispariții în orașul Incheon. Vrem să te duci și să investighezi!" spune bărbatul și făcu o pauză.
"Asta e tot? Floare la ureche!" spune șatenul și afișa un zâmbet mic gândindu-se la cât de repede va termina cu acest caz.
"Lasă-mă să termin, te rog! E al douăzeci și treilea caz de dispariție din ultimele trei luni! Este foarte ciudat că toate au fost semnalate în apropiere de Incheon! Vreau să examinezi cu atenție cazul, sau mai bine zis cazurile. Încă nu avem un suspect așa că va fi mai greu decât crezi!" anunță bărbatul având o expresie serioasă dar care nu reușea să îl intimideze pe Taehyung.
"Oh haide! Park Jeongin, mă cunoști de atâta timp! Ști de ce sunt în stare!" spune la fel de serios băiatul mai mic, făcând ca pe chipul bărbatului să răsară un mic zâmbet.
"Ai dreptate, ne cunoastem de mult timp și știu ce poți face, dar crede-mă, acest caz e mai greu decât crezi. Au fost destui cei care au încercat să îl rezolve dar nici unul nu a reușit! Pe mulți nici nu i-am mai văzut. Parcă au intrat în pământ!" spune bărbatul foarte serios gesticulând cu mâinile la sfârșit, făcându-l astfel pe Taehyung să scape un chicot slab printre buzele sale rozali.
"Nu va faceți griji! Voi rezolva acest caz!" spune băiatul hotărât și se ridică în picioare.
"Nimeni nu știe cine e în spatele acestor dispariții sau ce se întâmplă cu victimele..."
"Îl voi gasi! Vă promit!" spune ferm șatenul.
"Vorbește cu secretarul meu. Îți va da el restul detaliilor și toate hârtiile de care ai nevoie!" spune bărbatul și cu o ultimă plecăciune Taehyung părăsi încăperea, închizând ușa în urma sa.
"Oricine ai fi, te voi gasi și voi avea grijă de tine! Voi face lumină în acest caz!" spune băiatul în șoaptă pășind pe holul lung și îndreptându-se spre biroul secretarului Min.
Ajuns în dreptul ușii lovi de câteva ori suprafața din lemn, intrând când primi aprobarea.
"Oh, domnule Kim. Ce onoare că sunteți aici!" spune secretarul ridicându-se de pe scaunul său și făcând o plecăciune.
"O haide, JaeHee! Lasă vorbitul formal! Suntem prieteni de atâția ani!" spune șatenul și înaintă spre băiatul ce avea un zâmbet larg pe chip.
"Mi-ai lipsit!" spune el și se abțină cu greu sa nu îl îmbrățișeze.
JaeHee era un vechi prieten al său. Se știau de când erau în liceu, pe atunci fiind cei mai buni prieteni, iar acum ajunseră să lucreze împreună.
Taehyung îl îmbrățișă strâns pe băiatul ce era cu câteva luni mai mic decât el, surprizându-l, dar în câteva secunde se resemnă și îl îmbrățișă înapoi.
"Și tu mi-ai lipsit!" spune șatenul după ce se desprinde din îmbrățișare. "Dar nu avem timp de asta acum! Am un caz de rezolvat!" spune Taehyung luând o expresie serioasă și oftând.
"Oh, da. Vino lângă mine!" spune băiatul așezându-se la birou și accesând niște file de pe calculatorul său.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
[n/a] : uitați și primul capitol, chiar dacă aveam în plan să postez după 1 august. îl voi edita mai târziu, sper :))
