Nicio veste. Ronnie a venit la mine doar să vadă ce fac. I-a părut rău că m-a văzut aşa. Cearcăne, un început de barbă, părul în toate direcţiile, unghiile roase, degetele pline de puncte roşii sau brune. Nu mai eram Nevan pe care îl ştiau toţi.
— Acum mă simt prost că nu am veşti. Sau mă simt bine. Habar nu am. Are multe tăişuri. spune Ronnie, strângând sticlele, dozele şi ambalajele de pe jos.
Găseşte lumânarea pe care am pus-o pe prăjitură. Scoate un oftat trist. Trebuia să iau aia. Nici ei nu îi era uşor.
— A fost ziua lui… şopteşte.
Pune lumânarea pe un raft, revenind la strânsul gunoiului. Încă o zi mizerabilă de sâmbătă.
— Ce-ar fi să ieşi puţin astă-seară? Poate îţi face bine.
— Cred că voi sta aici. îi răspund monoton.
Se resemnează şi aruncă ambalajele într-un sac de gunoi, pe care îl pune la uşă, apoi îşi spală bine mâinile. Îmi bate uşor umărul şi îmi zâmbeşte.
— Îmi cunosc fratele. Se va întoarce.
Murmur un „ştiu", fără să-mi dau seama dacă însemna ceva pentru mine acest răspuns, dacă este adevărat.
— Vreau doar să se întoarcă. suspină.
I-am urmat sfatul şi am ieşit în seara aceea. Am fredonat „Saturday Night" de la Suede, melodie pe care am auzit-o în toate locurile în care am mers. Nu eram sătul de ea. Mă bucura faptul că o auzeam.
Cos tonight we'll go dancing, we'll go laughing, we'll get car sick,
and it'll be okay like everyone says, it'll be alright and ever so nice,
We're going out tonight, out and about tonight…
YOU ARE READING
Sea Talk
Short Story❝do you wanna go? do you really know that i can't afford the truth❞ după tot acest timp, eu tot îl voi recunoaște. se va întoarce. știu sigur. 2019 ideea îmi aparține @bittenwool
