Sea Talk

zece

— Vreau să mergem pe ţărm, Nev. îmi spune din senin, jucându-se cu ţigara între degete.

Observ că are noi tăieturi pe mâini. Linii fine, linii mai groase, purpurii, mate, semn că sângele s-a închegat. Urma să meargă la psiholog peste o săptămână. Încă erau în perioada când îşi dădeau seama ce se petrecea cu Reed, ce probleme are, dacă are nevoie de tratament.

— Bine. îi răspund plat, las caietul și îmi iau geaca.

Zâmbeşte, pune ţigara la loc în pachet şi îşi ia geaca. Ieşim amândoi din apartament, coborâm scările și ieșim din bloc. Eu inspiram aerul curat, la fel și Reed. Eram puțin surprins. De obicei își aprindea o țigară. Noua lui ocupație era să inhaleze aerul sărat al mării. Plămânii lui depindeau de fiecare inspiraţie.

M-a luat de mână, oprindu-ne. Şi-a dat gluga jos, apoi s-a întors spre mine. Îi simt buzele peste ale mele. A fost un moment în care m-am deconectat, ca şi cum el m-a purtat într-un spaţiu infinit, la distanţă de lumea asta. Îmi transferase acest vis prin buzele lui. Îmi transferase aceste gânduri. Era un fel de semn şi trebuia să-mi dau seama. Gândurile, visul, senzaţia mi-au distras atenţia, neînţelegând ce voia Reed să facă de fapt. Într-un fel era bine că savuram acel sărut. Aş da orice pentru unul de la Reed acum.