ALEKSANDR

Capitolul 7

Mă trezesc mohorât căscând prelung.
Am avut un somn că dracu , chipul său apărându-mi în vis.

O văzusem întinsă într-un sicriu îmbrăcată într-o rochie de mireasă cu un ruj sângeriu pe buze.
Faţa sa palidă şi buzele sale pline făceau contrastul perfect între chip şi corp.

Cobor alene din pat şi mă îndrept spre baie pentru o mică rutină.
Mă spăl pe faţă, dinţi şi îmi arenjez puţin freza iar apoi mă îndrept spre şifonier.
Îmi aleg o ţinută corespunzătoare şi mă îndrept spre garaj luându-i motorul şi plecând din loc .

După cele cinsprezece minunte pe drum ajung în sfârşit la destinaţie.
Intru grăbit înăuntru şi încerc să scotocesc fiecare salon în parte pentru a o găsi.

Nu de alta dar nu vreau să fie treisprezece morţi pe listă.

-Cu ce vă pot ajuta ?întreabă un doctor privindu-mă curios

-O caut pe blonda ce a fost rănită de o capcană pentru urşi.

-Îi ştiţi cumva numele ?

-Nu.

-Sunteţi rudă cu ea?

-Nu

-Atunci nu vă pot permite să intraţi.

-Vreau doar să ştiu dacă trăieşte.

-Da ,doar că starea sa este precară.

-Asta înseamnă.

-Că starea ei este încă critică.

Încuviinţez din cap şi mă aşez pe scaun cântărind puţin cuvintele spuse de doctor.

Bun, măcar trăieşte.
Atât vroiam să ştiu, acum ar cam fi cazul să plec.

Ce dracu am, de ce îmi ucid creieri cu ea , nu îmi aparține.
Îmi spun în sinea mea plecând spre ieşirea din spital.

Ajung la motor, urc pe el şi plecând spre servisul auto.
Parchez motorul şi inspectez scurt "terenul,, cu privirea.
Muncitori lucrau de zori la maşinile dezmembrate sau stricate de conducători lor ceia ce e bine.

Mă îndrept alene spre birou şi îmi iau salopeta idioată pătată cu tot felul de carburanți iar apoi merg spre maşina mea adusă de cei de la tractări auto.

Incep să îi schimb turbina şi să inspectez restul pieselor afectate.
Nu după mult timp închei operaţiunile maşini , ea fiind ca nouă.
Oftez prelung şi îmi şterg transpiraţia ce aluneca acum pe fruntea mea.
Privesc ceasul şi observ că era ora patru jumate.
La cinci treizeci trebuie să mă văd cu Marcus, unul dintre oameni mei de bază.

Conduc de mai bine de treizeci de minunte, turând motorul neîncetat spre clubul Arcade .
Ajung la scurt timp, parchez motorul şi merg spre Marcus .

-Ți-am zis dracului , nu e bine. urlă Marcus la un om de al lui

-Bună şi ţie , răspund scurt făcându-l să mă privească .

-Ohh, hei .spune trecându-şi mâna prin păr frustrat.

-Ce e ? întreb curios

-Oamenii lui Boris, au fost aici..

-Aici? Adică aici ,aici ?

Clatină din cap confirmându-mi spusele.

-De a vrut...? mârii printre dinţi încleştaţi de furie

Boris fiind duşmanul meu de moarte.
Asta din cauza faptului că era să fiu ucis în închisoare.
Plătise un nenorocit de deţinut pentru a-mi face felul , asta pentru a se răzbuna pe moartea surori lui ucisă în incendiul ăla blestemat.

-Mi-a dat asta .spune înmânându-mi un plic