The Right Choice - Alegerea potrivită [+18] (eng/ro)

Capitol 2 (ro)

Când l-am anunțat pe Mihnea că vreau să plec cu Sabina în Seoul, în perioada în care el avea vizitele clienților lui din țări străine, a primit vestea cu ușurare, știind că în acea perioadă va fi mult prea ocupat și astfel scapă de sentimentul de vină că mă ignoră și mai mult decât de obicei. Sau cel puțin aşa mi-a lăsat impresia, pentru că imediat după ce mi-am cumpărat biletul de avion, l-am simţit mult mai relaxat vizavi de săptămânile agitate care îl așteptau și chiar l-am auzit zicând că plecarea mea este la momentul potrivit, pentru că și el va avea mult de lucru în acea perioadă.

N-am putut să nu mă simt de parcă aş fi fost un accesoriu de care se putea debarasa când nu avea nevoie de el, doar ca să nu îl încurce, dar asta a fost doar părerea mea și am preferat să ignor acel sentiment, gândindu-mă că totuși eu sunt cea mai câștigată din toată povestea asta, pentru că mă duceam, până la urmă, într-un concediu, nu la muncă, așa cum urma să petreacă el timpul.

Așa că acum eram în avion, puțin vinovată că am plecat pentru prima dată într-o vacanță fără el, de când eram împreună, cu un ușor sentiment de dor, pe care chiar mi-l doream, însă totodată cu sentimentul de speranță de ceva nou. O schimbare. Iar asta îmi doream cel mai mult. Sentimentul că voi găsi ceva în Coreea, ceva care o să schimbe totul în bine, mă încerca din nou și îmi dădea acum speranțe.

Zâmbesc și mă simt fericită. Fericită că sunt exact unde îmi doresc, în avion, alături de prietena mea cea mai bună, spre aventura vieții noastre, cum ne plăcea să îi spunem, fiind prima noastră vacanță în țări îndepărtate. Îmi ridic masca de pe ochi să văd ce face, dar observ că deja a adormit, așa că mi-o așez din nou pe ochi și încerc să adorm.

Ne trezim de mai multe ori, de fiecare dată verificând ceasul și cât mai avem până ajungem, dar din fericire timpul trece mai repede decât ne așteptăm și fără să ne dăm seama toată oboseala dispare când ajungem pe aeroportul Incheon.

Primul lucru pe care îl facem este să ne cumpărăm câte o cartela cu număr local, știind că roaming-ul ne va usca facturile, după care îi dau un mesaj pe WhatsApp lui Mihnea să îl anunț că am ajuns cu bine. Este destul de devreme în țară, așa că știu că răspunsul lui o să vină mai târziu.

Luăm un taxi spre hotel și pe drum se pornește o ploaie torențială care face ca tot cerul să se întunece ca într-un film despre sfârșitul lumii. Noi două ne uităm una la cealaltă și începem să râdem:

— Cât de frumos plouă!

La cât de fericite eram, totul era roz pentru noi în acest moment.

— E dușul pe care îl face orașul înainte de venirea noastră, să se facă frumos pentru noi! râde Sabina, iar eu o aprob.

— Abia aștept să ajung la hotel să fac și eu un duș, spun și mă las relaxată pe bancheta mașinii privind cu inima deschisă oamenii și magazinele, așteptând să încep să explorez acest oraș cât mai repede.

Ajungem la hotel după prânz și așa cum ne așteptam totul este atât de luxos încât nu ne vine să credem că reușisem să prindem acea ofertă cu un discount semnificativ la prețul camerei, așa că acum ne cazăm la Four Season în centrul Seoul-ului, cu niște bagaje ușoare, știind că vom pleca cu ele pline și mult mai grele.

— Nu trebuie să dormim, decide Sabina cu o voce hotărâtă, în timp ce-și despacheta hainele, trebuie să ne forțăm să ne adaptăm la ora de aici.

— Eu intru la un duș mai rece, pentru că unul cald mă va moleşi. Cât mai stăm pe-aici cu bagaje și alte cele, mai trece ceva timp și apoi mergem să mâncăm și să explorăm un pic zona.