Make me | 2

Capitolul 82

"Doamnă directoare, vă spun sincer că tot ceea ce ați văzut adineauri a fost o neînțelegere. Observ că îi cunoașteți temperamentul aprins a lui Lucas, deci nu ar trebui să vă surprindă că are câte o scăpare când este călcat pe nervi. Între Ethan și Lucas s-a produs o neînțelegere la adresa mea iar aceasta nu a apucat să fie lămurită înainte ca o scenă aproape violentă să înceapă. Ne cerem mii de scuze că v-am deranjat și v-am răpit din timp, nu am intenționat niciodată să cauzăm probleme sau să avem parte de conflicte în liceu. De asemenea, aș vrea să vă informez că Lucas nu se simte deloc bine și trebuie să meargă acasă cât de repede este posibil, altfel mă tem că starea lui se va agrava. Încă o dată, îmi cer scuze în numele lui Lucas pentru toată tulburarea creată, atât dumneavoastră, cât și lui Ethan."

După ce mi-am terminat micul discurs prea formal pentru un vocabular normal, Rosalyn îi dase un rânjet lui Lucas.

"Ei bine, Montgomery, confirmi ceea ce domnișoara Alcott a spus? Asta a fost toată povestea? Nimic în plus, nimic în minus?" L-a întrebat ea, de parcă ar căuta nod în papură.

"Nu, nu adaug nimic. Asta este povestea." Ethan i-a răspuns, ferindu-și privirea de directoare de parcă ori s-ar simți stânjenit, ori i-ar fi teamă.

Când directoarea și-a întors capul spre mine, i-am zâmbit fals, prefăcându-mă măcar eu că sunt amabilă și că am bunele maniere. Nu că mi-ar fi făcut femeia ceva personal, dar cu siguranță ceva rău a cauzat în perimetrul lui Lucas și Nathan.

"Prea bine atunci. Vezi, Lucas? Nu a fost atât de greu să dai explicații într-un mod civilizat." M-am uitat pe ascuns urât la ea, știind bine că îl provoacă la o altă rundă de replici acide, și chiar m-am bucurat când am văzut că Lucas nu i-a căzut în plasă și s-a menținut taciturn. "Există, totuși, câteva consecințe. Domnișoară Alcott, drept pedeapsă, îți este interzis să vi la balul din acest weekend."

"Poftim?!" Am icnit eu, neînțelegând de ce eu sunt cea pedepsită atât de drastic. "De ce eu sunt cea pedepsită? Nu am făcut nimic!" M-am revoltat, căci mă găseam prea nevinovată ca să am o astfel de pedeapsă.

"Ethan este victima în acest conflict, iar Lucas nu îmi este elev. Cineva trebuie să plătească pentru incident, iar din ce mi-ai spus tu, cearta lor a pornit din cauza ta." Acum nu doar că mi se pare enervantă, o disprețuiesc. Este ilogic, nu am cauzat nicio pagubă în tot bâlciul ăsta.

"Eu sunt victimă colaterală! Ce vină am eu că ei s-au luat la ceartă din cauza mea?" Am continuat să ripostez, cu dorința de a-mi reda libertatea de a participa la bal.

"Asta-i o mare mizerie, Mia nu a făcut nimic, și nici eu nu aș fi făcut nimic dacă băiatul ăla nu ar fi avut gura mare și nu m-ar fi provocat." Lucas a spus, și deși nu a avut un ton politicos, avusese dreptate de data aceasta. Până Ethan nu a intervenit, nimic nu s-a întâmplat.

"Acum pui vina asupra lui?" După ce directoarea s-a uitat ucigător la Lucas, acesta s-a precipitat și mai mult, și a făcut un pas în față, iar Ethan m-a surprins ridicându-se de pe scaun.

"Destul!" Ethan s-a răstit, venind în dreptul lui Lucas. "Toată mica asta neînțelegere s-a transformat în ceva mare pe degeaba. Doamnă directoare, Mia nu merită să fie pedepsită. Vă rugăm, dacă se poate, să treceți cu vederea de data aceasta și să scăpăm cu un avertisment. Promitem că nimic din toate astea nu se vor repeta."

Femeia cântări în minte situația, oscilând cu privirea între cei doi băieți care își dădeau priviri urâte, și păru că nu se prea poate hotărî.