Rogue

Rogue cap.13

Acest capitol este pentru domnisoara MarinaOuiick! Cine nu a citit Glamor for Mine, e timpul sa o faca! Marina scrie superb!

Capitolul asta va fi putin diferit, voi incepe cu Silver si voi termina cu Aiden.

Silver

Sunt aproape zece zile de cand ma aflu pe drumuri, drumuri care nici nu stiu unde ma duc. Dupa prima calatorie intru-un autocar plin de oameni normali, am renuntat. Nimanui nu-i face placere sa calatoreasca alaturi de cineva care-si varsa matele din sfert in sfert de ora. Daca la inceput am fost compatimita, privirile pline de dezgust ale calatorilor si injuraturile infundate din partea soferului mi-au grabit coborarea. Am privit prin norul de praf ce s-a starnit in urma autocarului, chipurile usurate ale vecinilor de scaun . Daca nu m-as fi simtit atat de rau, probabil as fi ras , asa......am ridicat nepasatoare din umeri si-am luat-o pe jos.

Stomacul e o imensa gaura ce se largeste cu fiecare episod de voma, picioarele mi-au luat foc si capul e mai greu decat o lespede de mormant. Ma misc ca un robot, micul rucsac ce-mi atarna pe spate devenind cu fiecare pas, tot mai greu.

Din cand in cand, fac cate un mic popas in benzinariile aflate pe marginea soselei interstatale pentru a-mi lua cel mai ieftin baton de cereale si sa-mi umplu sticla cu apa de la baie. Suta de dolari pe care am avut-o in portofel s-a imputinat pe zi ce trece, la fel ca si puterile mele.

Merg pe marginea soselei cu mainile strans infasurate in jurul trupului si sunt total indiferenta la masinile ce trec in viteza pe langa mine. Amorteala ce-a pus stapanire pe mine e o adevarata binecuvantare pentru trupul si sufletul meu suferind. Ma concentrez doar asupra efortului de a duce un picior in fata celuilalt si a bloca orice gand despre El.

Masina ce opreste brusc langa mine, ma face sa tresar speriata. Amintirea noptii trecute cand eram sa sfarsesc violata de soferul "binevoitor" care s-a oprit sa ma ajute, ma face sa dau un pas inapoi.

Lumina slaba din interiorul masinii imi dezvaluie chipul bland si ingrijorat al unui barbat. Parul alb ca neaua si ridurile adanci ce-i brazdeaza fata, ma fac sa-mi inving teama si sa stau pe loc.

-Unde mergi fetito, singura, noaptea pe drum?!

Ingrijorarea si indignarea din vocea lui imi umple ochii de lacrimi. Desi sunt cateva zile doar, parca au trecut ani de cand i-a pasat cuiva de mine.

-Inainte, spun soptit.

-Urca.

Nu astept sa-mi spuna de doua ori si imi salt trupul obosit in camioneta mult prea inalta pentru inaltimea mea.

-Multumesc.

Masina alearga prin noaptea ce ne inconjoara si ma las doborata incet de caldura, liniste si un miros subtil de animale, mai precis de cai. Pleoapele imi cad din ce in ce mai des, grele si obosite. Am si uitat cum e sa dormi macar doua ore legate. In ultimele zile am atipit cateva minute, sprijinita de vreo cladire, un picior de pod sau pur si simplu in picioare.

-Incearca sa dormi putin. Sunt cel putin trei ore pana la primul motel, spune el.

Cu creierul aproape adormit, cuvintele imi scapa pur si simplu:

-Nu am bani de motel.

Torsul lin al motorului si muzica in surdina de la radio, ma face sa alunec intr-un somn adanc. Nici macar o umbra de teama nu-mi inspira barbatul de langa mine, din contra, instinctiv ma incred si ma las total in mainile lui. Printre ultimile ramasite de luciditate mai aud:

-Somn usor, copile!

O raza de soare puternica si sacaietoare imi chinuie ochii sub pleoapele obosite.Scancetul mic pe care il scap provoaca un chicotit vesel in stanga mea. Ametita de somn, incerc sa-mi dau seama unde ma aflu si sar in sus cand realitatea ma izbeste puternic in fata. Durerea atroce si familiara revine parca inzecit si stomacul isi face numarul obisnuit. Aproape ma infig cu capul in bord la frana pusa brusc de barbatul probabil speriat, de nuanta verzuie a fetei mele. Tasnesc ca o racheta din masina si ma prabusesc pe marginea drumului incercand sa-mi golesc un stomac gol. Nici macar nu mai tresar cand vad lichidul rosu ce imbiba pamantul.