It's a good reason to stay with me|| KookTae ||

_ 3 _

Taehyung stătea pe un scaun care era pe balcon,privirea sa fiind spre cerul senin,vântul suflandu-i spre fața sa,acea piele fină când o atingeai,sau când îi sărutai obrajii,care acum erau reci din cauza lacrimilor care nu se mai opreau. Era clar ca ceva îl macină,nici el nu stia ce,având mai multe motive.

Dar voia sa nu spună nimic,să lase totul asa cum era,chiar daca îl durea,nu voia ca Won sa își bata capul cu problemele pe care le avea Tae,si totuși spera ca Jeongguk va fi  cel care se va întoarce. “De ce?”
pentru ca nu voia sa fie el prostul care se va întoarce plângând la Jeongguk.

Era clar ca Jeongguk nu suferă,totusi,ieri plângea.

“Poate avea alt motiv pentru care plângea”

Mintea lui Tae acum era prea stupidă,gândurile sale erau prea stupide,el era prea stupid pentru ca îi păsa asa mult de Jeongguk,pentru ca il iubea,pentru ca tot încerca sa dea de el,“La naiba,sunt chiar stupid” .

Vocea lui Won se auziră,strigând dupa Tae,neștiind unde era pentru ca tocmai acum ajunseră de la o plimbare,singur,bineînțeles pentru ca Tae nu a vrut sa vină.

- Da? Sunt aici. Strigă Tae ștergându-si rapid lacrimile,fugind la Won si îmbrățișându-l strâns pentru a nu da vreun semn de tristețe.

- Ce faci? Esti bine? Rostii Won zâmbind,îmbrățișându-l la fel de strâns.

- Ămm,da,sunt bine,de ce întrebi asta?

- Ai plâns..?

- Nuu. Spuse dând sa plece,oftând cu putin amuzament.

- Ia staai tu puțin. Won îl trase de mână,aducându-l lângă el si privindu-i ochii care erau mai puțini roșii decât în acel moment cand plângea.

- Mincinos mic! Te-am prins! Credeai ca scapi.

Taehyung privea în jos,râzând scurt.

- Da m-ai prins. Dar nu ma prinzi acuum! Acesta începu sa alerge prin sufragerie ca apoi sa plece rapid în dormitor.

Won începu sa fugă după el,dar nici bine nu îl prinse si deja au picat amândoi pe jos. Tae picând pe Won,privindu-l amuzat. Stiind ca îl lovise se ridică rapid.

Dupa o lunga conversatie între cei doi aceștia au decis sa plece la o plimbare,pe plajă,din nou si nou,doar ei,vrand sa se distreze înainte ca mâine sa plece acasă.

Cei doi ajunseră pe plaja,vremea fiind ca de obicei,soarele ardea,multe persoane plimbându-se pe plajă,singura persoană care lipsea era Jeongguk.

Taehyung privind prin jur si lăsând un mic oftat care dădu un semn clar ca era trist de faptul ca prezența lui Jeongguk lipsea.

Totusi se bucura mult din cauza că Won nu îl întrebase nimic,vedea ca era atent la altceva si decise ca nici el sa nu îl deranjeze.

Taehyung a mers mai in fața,câțiva pași mai departe de Won,privind picioarele sale care atingeau nisipul,o stare de plictiseala începând sa îl cuprindă,totusi lăsă asta de o parte.

Simții cum mâna lui Won atinse umărul său,un zâmbet micuț făcându-si prezenta pe buzele băiatului,îl lua de mână pe Won,si privirea sa fiind spre el.

“Măcar el sa mai fie lângă mine.. De ce totul e asa de greu..? De ce trebuia sa faca el asta?”

- Tae,știu ca ai ceva,nu imi ascunde asta,stii ca nu imi place sa faci asta,ti-am mai spus,când pățești ceva spune-mi,nu poți sta si îndura totul de parca nimic nu s-a întâmplat. Uite,daca vrei,putem pleca azi.

- Serios..? Soptii,vocea sa fiind si mai tristă,din cauza faptului ca se comporta asa a distrus vacanța asta,da,era clar ca voia sa plece,dar nici nu voia sa strige vacanța,penibil,stia deja ca a facut-o.

Won decise ca azi sa plece,luându-l de mână pe Tae si plecând spre hotel,în scurt timp ajungând,cei doi făcându-si bagajele si mergând la mașină,băgând bagajele în portbagaj,urcându-se în mașină si pornind spre casă.

....

Ha bishh,m-am întors,da,știu știu,n-am mai postat de mult timp la carte,daaar promit ca o sa incerc sa postez mai des,în rest,știu ca daca nu ma voi exprima mai bine de atat si nu voi face nimic interesant sunt sigură ca această carte va deveni praf,de fapt este praf,dar mna,nici nu pot să renunț.