Ne intoarcem inapoi spre casa mea. Simt ca nu mai fac fata uneori. Oamenii astia se incred in nimic. Ce pot sa fac? Sa-i duc in intuneric si sa le demonstrez ca singurul lucru de care le e frica e necunoscutul? Si ca de fapt, curiozitatea de a sti ce e acolo e mai mare ca frica?
- Auzi Karina, mie mi s-a parut asa cum ca, ai simtit durerea, nu?
- Ce durere Marga? Nu am simtit nimic! spun eu schitand un zambet pacalitor.
Imi sterg lacrima care mai are putin si se prelinge pe obraz; nu vreau sa stie ca ma doare. Daca ar sti asta m-as simti prost. As da dreptate exact acum, cand mai am putin si il demasc pe Samuel. Imi place atunci cand mergem cu masina noaptea; luminile orasului se amesteca atat de tare incat pare ca cineva a aruncat vopsea fluorescenta ici colo, sau ca e un spectacol ieftin de artificii. Se lasa o liniste destul de obisnuita intre noi. Asa e mereu dupa ce terminam... ceva. Ajungem acasa, si observ lumina din apartamentul meu deschisa. Poate o fi Ilinca.
- Si cum facem? spun eu ducandu-mi mana la ceafa. Mai mergem in seara asta in Camera sau nu?
- Nu, esti prea obosita si nu trebuie sa faci asta acum. Ce zici daca jucam mai bine ceva? Un monopoly! zise Samuel luand-o pe Marga in brate.
- Nu jucam monopoly in trei. Asta daca nu cumva nu aveti de gand sa mai si dormiti. Dar, incercam alt joc. De ce stam aici? E frig rau, hai in casa!
Miroase ciudat, e un miros greoi ca si cand am lasat gunoiul pe hol mai mult decat trebuie. Si nu fac asta prea des pentru ca imi place ca in casa mea sa miroasa frumos mereu. Samuel si Marga se opresc in dreptul cuierului.
- Karina, hai afara! Acum!
Ma uit la ea si nu inteleg nimic. Samuel se arunca in fata mea si isi ridica mainile in sus zicand ceva. Un fum lung, gros, negru invaluie totul. Simt mii de ace cum imi patrunde corpul. Ma simt atintita pe perete. O aratare asa cum nu am mai vazut pana acum sare de pe un perete pe altul si din gura ei ies limbi de foc si siroaie de sange i se scurg din ochi. Se tranteste jos, si ca prin vis, ii aud rasuflarea, o simt; imi atinge chipul cu mainile ei pline de par si ceva taios. Ma lasa sa cad pe podeaua umeda si vascoasa.
-Esti a mea! Esti promisa mie!
Marga scapa un tipat asurzitor. isi impinge mainile in perete si cu o forta neobisnuita, arunca in aer tot ce e in jur. Ochii ei sunt rosii si chipul e parca putrezit.
- Belzebut! Ai uitat ce am vorbit?
Aratarea isi apropie corpul de mine ca si cand ceva il impinge. Spune ceva in o limba necunoscuta de mine pana acum. Samuel se ridica de jos si isi scutura hainele si camasa pe care mai devreme o purta acum lipseste. E o femeie cu parul lung, alb, goala. Chipul ei este alungit, si din gat ii iese o mana fara degete. E ceva incredibil. In una din maini poarta o lumanare neagra si in cealalta o sabie cu doua bifurcatii in capat.
- Belzebut, cine sunt eu? zise femeie cu parul lung.
- Sta-stapanul! Esti cel care m-a eliberat din inchisoar lui Lucifer, iti dedic vesnicia mea fiind sclavul tau. Cea mai mare vrajitoare din toate timpurile, Horiclea, merit macar un sfert din sufletul ei, e mai dulce ca oricare altul. Roaga-ti animalul sa nu-mi stea in cale, Marga sau mai bine zis Malea nu e demna de tine!
- Daca eu sunt Horiclea, eu stiu sigur cine-mi sta alaturi sau nu! Inghite tot ce ai lasat aici si intoarce-te inapoi. Karina nu e inca pregatita.
Marga acum e in coltul camerei rotandu-si capul in sensuri nu chiar umane. Femeia cu par alb isi impreuneaza mainile si rosteste ceva ce cred ca inseamna "posesie".
- Malea iubito, azi inca nu ai mancat, nu sta asa acolo. Hai, vino la masa.
Marga, Malea nu lasa sa termine ce are de zis Samuel si isi infinge buzele crapate in gatul lui. Se impreuneaza intr-un corp care se transforma intr-o mare de carne miscatoare. Ici colo mainile Margai ies din acel lucru si isi recapata forma pe care eu am indragit-o atata timp. La fel si Samuel. Pasesc spre mine si Marga isi pune mana pe fruntea mea rostind cuvinte in acea limba pe care Belzebut sau cine era, o vorbea mai devreme. Simt cum o durere cumplita imi coboara din varful capului pana in inima.
In mintea mea toata ziua de azi se deruleaza in imagini miscatoare. Inima mea bate mai incet si simt cum totul e bine. E bine, ma simt in siguranta. Aud ciripitul unor pasari si razele de soare imi rasfata chipul. E dimineata stiu asta pentru ca ii simt gustul amar.
Urasc diminetile, mai ales asta, cand soarele imi face in ciuda si arunca doua trei raze printre florile de pe perdea. Am de ales. Ma duc la o intalnire cu Marga si Samuel si ma dau jos din pat singura sau, Marga vine aici si ma trezeste ea, sau dorm si pretind ca azi e Craciunul.
Caut telefonul sub perna, acolo il tin mereu. Noaptea cand nu pot sa dorm, caut filmulete pe internet, si ajung sa vad "cum sa gasesti comoara din sertarul gol" tutorial. Dar nu asta e important. Important e ca poate daca o sun pe Marga si ii spun ca azi a venit Craciunul o sa ma creada.
- Alo, Marga, Craciun Fericit, a venit Craciunul. Ne-auzim mai tarziu, am invitati.
- Stai! Sunt jos, Craciunul nu a venit si tu nu ai niciodata invitati, in afara de pisica Ilincai. Deci, coboara mai repede ca Samuel nu a venit azi. Suntem noi doua, asa ca fetele. Hai mai repede ca mi-au inghetat degetele!
Macar am incercat. Stiam ca nu sunt sanse sa ma creada, dar am sperat ca macar o sa urce la mine cu o cafea si o sa stea sa se mai uite prin cartile mele, timp in care eu dorm. Suna telefonul, si probabil e Marga spunandu-mi sa ma grabesc.
- Da, Marga. M-am imbracat am spus! Cum adica nu mai mergem nicaieri? Pai si eu ma imbracasem degeaba... hai, te astept sus.
Dupa atata timp tot nu ma cunoaste. Dar nici eu nu o stiu pe ea atat de bine. Ma intreb de ce nu mai mergem nicaieri; era vorba sa asist la un descantec. Ii aud tocurile cum zdrobeste aerul in lemnul de pe scari. O sa intre si o sa ma intrebe daca e cafea facuta, de parca eu asta fac imediat cum ma trezesc. Imediat cum ma trezesc, mai dorm putin, apoi fac multa cafea.
- Pff! Eram sigura ca inca esti in pat. Am cumparat eu cafea, stiu ca nu ai facut.
- Ah, da? Multumesc mult, pune-o pe masa si fa-te comoda. Eu ma duc sa ma trezesc.
Ma dau jos din pat si pasesc grabita spre baie, mirosul cafelei proaspete e nemaipomenit. Las usa deschisa astfel pot sa aud ce zice ea.
- Stii, chiar daca nu mai mergem acolo, m-am gandit sa te invat cate ceva pentru Camera.
- Ce? spun eu pasind in dormitor.
- Vraji, cum sa te protejezi, cum sa-ti pastrezi visele fara sa uiti nimic, sa fii protejata si in vise. Chestii in care tu oricum nu crezi. Dar de dragul meu, promite-mi ca ma asculti.
- Nu o sa te mint. Mi se pare absurd, dar o sa te ascult.
Zambeste ca si cand a castigat un joc dupa o batalie crunta. Parca ii stralucesc ochii de bucurie. Se ridica de pe scaun si imi spune pe un ton superior.
- Spiritele, si nu numai, nu iti fac rau decat daca tu accepti asta. Si daca nu accepti si ele tot te cauta inseamna ca ai facut ceva, le-ai luat sau au uitat ceva la tine. Timpul critic e intre trei dimineata si patru fara un sfert dimineata. Atunci se spune ca Diavolul intra in lumea noastra, sau ca atunci el si soldatii lui blesteama Sfanta Treime. Nu exista noapte in care la ora trei sau dupa, sa nu se auda ceva, sa nu simti ceva. Ti-o zic din experienta mea. Pentagrama e un simbol ca toate celelalte dar daca stii cum si cand sa o folosesti e mai mult decat un simbol. Se poate folosi in scop bun sau rau. Daca o desenezi pe un perete spre Apus plus alte obiecte si... cuvinte, poti invoca, chema, arunca spirite, si sa nu uitam de Bahomet in centrul ei. Tot pentagrama e cea care da putere vrajitoarelor, e folosita ca scut de protectie. Daca e facuta cu anumite ingrediente. Apa sfintita, salvie, radacini de gangal, si altele. Nu are rost sa-ti spun pentru ca eu deja ti-am pregatit o sticluta. Inainte sa deschizi usa oricarei persoane gandeste-te bine daca cineva trebuia sa vina sau nu. Daca nu trebuia sa vina nimeni, nu deschizi! Inainte sa dormi iti aprinzi trei lumanari cu salvie levantica si pudra din varful Muntelui Athos si repeta asta de trei ori "Humanum sanguinem in aqua gutta roris in somnis amoris genes".
- Auzi Marga, tu esti sanatoasa? Tu vrei ca eu sa tin minte toate cele spuse? Humanum sanguinem guta rosa amoreza? Mai bine imi scrii pe o foaie si o iau cu mine. Si nu inteleg de ce imi spui asta acum, doar mai e pana ajung acolo.
- De fapt, pleci in seara asta Karina, am uitat sa-ti spun? intreba ea ca si cand nu si-ar fi dat seama ca doar a omis partea asta.
- Cum in seara asta? De aceea lipseste Samuel, nu? Eram sigura! Stii, niciodata nu mi-a placut de el. De fapt, l-am cam cercetat si nu are nici un trecut, nici o amprenta, o pata, o intamplare, nimic!
